2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIFÓRMĂ, uniforme, s. f. Îmbrăcăminte-tip, confecționată de obicei din aceeași stofă și cu aceeași croială, purtată de membrii anumitor instituții (în special de ostași și elevi de școală). Serviciul de pază în aceste stații este asigurat de tinere fete în uniformă. STANCU, U.R.S.S. 19. Îi trebuia și ei o rochie pe lîngă uniformă. C. PETRESCU, C. V. 226. Dorobanții sînt îndatorați să slujească călări, armați și învestați (= îmbrăcați) într-o uniformă cu cheltuiala lor. BĂLCESCU, O. I 37.

UNIFÓRMĂ s.f. Îmbrăcăminte tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții. / < fr. uniforme].

UNIFÓRMĂ ~e f. Îmbrăcăminte reglementară care prezintă aceeași formă după croială, model, pânză și culoare, obligatorie pentru anumite categorii de profesiuni. ~ școlară. ~ militară. /<fr. uniforme

uniformă f. veșmânt croit după un model prescris: soldații au uniforme.

UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

uniform, ~ă [At: DESEN ARH. 11/13 / Pl: ~i, ~e / E: fr uniforme, lat uniformis] 1 a Care are pe toată întinderea aceeași formă, aceeași intensitate. 2 a Care are pe toată durata aceeași desfășurare. 3 a Care este lipsit de variație, de diferențe Si: egal (28), omogen, otova. 4 sf, (înv) sn Îmbrăcăminte confecționată după un anumit model (de obicei din același material) pe care o poartă obligatoriu membrii unor instituții (elevi, militari etc.). 5 sm (Pm) Militar.

UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj. Care are aceeași înfățișare în tot timpul, pe toată întinderea; care este la fel, constant, lipsit de variații (într-o anumită privință). Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. Dorm... ierburile veștejite Și uniforme ca podeala. D. BOTEZ, P. O. 60. Traiul îi este uniform Și trist. MACEDONSKI, O. I 261. ◊ (Adverbial) Un cuc neobosit aruncă, Împerecheat și uniform, Chemarea-i scurtă peste luncă. CAZIMIR, L. U. 12. ♦ (Neobișnuit) Omogen, unitar, nediferențiat. Ar trebui sau să contopim într-o lege uniformă pe aceea a Moldovei cu a Țării Romînești sau să adoptăm una din ele, spre a o aplica la amîndouă. KOGĂLNICEANU, S. A. 125.

UNIFÓRM, -Ă adj. Care are permanent aceeași formă, aceeași înfățișare. ♦ (Despre mișcare) Care nu are variații de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – formă].

UNIFÓRM, -Ă I. adj. care are permanent și pe toată întinderea aceeași formă, înfățișare. ◊ (și adv.) (în mod) constant. II. s. f. îmbrăcăminte-tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis)

costúm-unifórmă s. n. (vest.) Uniformă pentru elevi ◊ „La magazinul «Romarta copiilor» din Capitală se probează un costum-uniformă. R.l. 5 IX 64 p. 1 (din costum + uniformă)

UNIFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeași formă; cu caracteristici sau particularități identice, constante. Viață ~ă. 2) Care este constant în timp și spațiu; lipsit de variații. Viteză ~ă. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

uniform a. 1. care are aceeaș formă, care nu oferă nicio varietate: aspect, stil uniform; 2. care nu se schimbă, care e totdeauna aceeaș: vieață uniformă.

*unifórm, -ă adj. (lat. uniformis, d. unus, unu, și forma, formă. V. di-form). De o singură formă saŭ înfățișare, neschimbat: case uniforme, aspect uniform, vĭață uniformă. S. f. Haĭnă uniformă purtată de militarĭ, elevĭ saŭ funcționarĭ: uniformă de cavalerie, de liceŭ, de la căile ferate. Adv. În mod uniform.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unifórmă s. f., g.-d. art. unifórmei; pl. unifórme

unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme

unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. sg. unifórmă, pl. unifórme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIFÓRMĂ s. ținută. (Ofițer în ~ de paradă.)

UNIFORMĂ s. ținută. (Ofițer în ~ de paradă.)

UNIFÓRM adj. 1. v. constant. 2. v. regulat. 3. v. monoton. 4. v. inexpresiv.

UNIFORM adj. 1. constant, invariabil, neschimbat. (Viteză ~.) 2. regulat. (O respirație ~.) 3. anost, banal, monoton, placid, plictisitor, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) 4. inexpresiv, monoton, neexpresiv, (fig.) monocord, plat. (Stil ~.)

arată toate definițiile

Intrare: uniformă
uniformă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniformă
  • uniforma
plural
  • uniforme
  • uniformele
genitiv-dativ singular
  • uniforme
  • uniformei
plural
  • uniforme
  • uniformelor
vocativ singular
plural
Intrare: uniform
uniform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniform
  • uniformul
  • uniformu‑
  • uniformă
  • uniforma
plural
  • uniformi
  • uniformii
  • uniforme
  • uniformele
genitiv-dativ singular
  • uniform
  • uniformului
  • uniforme
  • uniformei
plural
  • uniformi
  • uniformilor
  • uniforme
  • uniformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uniformă

  • 1. substantiv feminin Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ținută attach_file 3 exemple
    exemple
    • Serviciul de pază în aceste stații este asigurat de tinere fete în uniformă. STANCU, U.R.S.S. 19.
      surse: DLRLC
    • Îi trebuia și ei o rochie pe lîngă uniformă. C. PETRESCU, C. V. 226.
      surse: DLRLC
    • Dorobanții sînt îndatorați să slujească călări, armați și învestați (= îmbrăcați) într-o uniformă cu cheltuiala lor. BĂLCESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

uniform

  • 1. adesea adverbial Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, lipsit de variații.
    exemple
    • Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10.
      surse: DLRLC
    • Dorm... ierburile veștejite Și uniforme ca podeala. D. BOTEZ, P. O. 60.
      surse: DLRLC
    • Traiul îi este uniform Și trist. MACEDONSKI, O. I 261.
      surse: DLRLC
    • Un cuc neobosit aruncă, Împerecheat și uniform, Chemarea-i scurtă peste luncă. CAZIMIR, L. U. 12.
      surse: DLRLC

etimologie: