16 definiții pentru unguent onguent ungvent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum.

unguent sn [At: KRETZULESCU, M. 77 / P: ~gu-ent / V: on~, ~gvent, (îvr) ~um, ~gvento / Pl: -e / E: lat unguentum, fr onguent] Preparat farmaceutic dintr-un amestec de substanțe grase sau rășinoase ce se aplică pe piele Si: alifie, pomadă, cremă (8).

UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-guent] – Din lat. unguentum.

UNGUÉNT, unguente, s. n. Preparat farmaceutic alcătuit dintr-un amestec de rășini și substanțe grase. Am un amic farmacist care, între hapuri și unguente, găsește timp să și rimeze și face și piese de teatru. CARAGIALE, N. S. 84. (În forma onguent) Era numai un pachet de pansamente... exalînd miros de dezinfectante și onguente. C. PETRESCU, Î. II 47. – Variantă: onguént s. n.

UNGUÉNT s.n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă. [Pron. -gu-ent, var. ungvent, onguent s.n. / < lat. unguentum, cf. fr. onguent].

UNGUÉNT s. n. alifie, pomadă, cremă. (< lat. unguentum)

UNGUÉNT n. livr. Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase și elemente active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice; unsoare; alifie. [Sil. -guent] /<lat. unguentum

*ungŭént n., pl. e (lat. unguentum). Unsoare, alifie, pomadă.

ONGUÉNT s.n. v. unguent.

UNGVÉNT s.n. v. unguent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte

unguént s. n. (sil. -guent), pl. unguénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNGUENT s. (FARM.) alifie, cremă, pomadă, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem. (~ de uz extern.)

Intrare: unguent
  • silabație: un-gu-ent
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unguent
  • unguentul
  • unguentu‑
plural
  • unguente
  • unguentele
genitiv-dativ singular
  • unguent
  • unguentului
plural
  • unguente
  • unguentelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onguent
  • onguentul
  • onguentu‑
plural
  • onguente
  • onguentele
genitiv-dativ singular
  • onguent
  • onguentului
plural
  • onguente
  • onguentelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ungvent
  • ungventul
  • ungventu‑
plural
  • ungvente
  • ungventele
genitiv-dativ singular
  • ungvent
  • ungventului
plural
  • ungvente
  • ungventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unguent onguent ungvent

etimologie: