8 definiții pentru umblăreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla + suf. -ăreț.

umblăreț, ~eață smf, a [At: VLAHUȚĂ, N. 123 / Pl: ~i, ~e / E: umbla + -ăreț] 1-2 (Gmi) (Om) căruia îi place să umble mult. 3-4 (Gmi) (Om) care se plimbă mult. 5-6 (Gmi) (Om) care hoinărește.

UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla + suf. -ăreț.

UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (De obicei ironic) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe, să hoinărească. Nu-l încăpea lungul văilor,de nebun și umblăreț ce era. VLAHUȚĂ, N. 123. ♦ (Substantivat, glumeț) Excursionist, turist. Spre deosebire de umblăreții cu tolbele doldora de merinde, localnicii nu aveau, s-ar fi părut, suflete de poeți. PAS, L. II 157.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umblăréț adj. m., pl. umblăréți; f. umblăreáță, pl. umblăréțe

umblăréț adj. m., pl. umblăréți; f. sg. umblăreáță, pl. umblăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMBLĂRÉȚ adj., s. v. plimbăreț.

UMBLĂREȚ adj., s. plimbăreț, (înv.) plimbătareț. (Mare ~ mai ești!)

Intrare: umblăreț
umblăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblăreț
  • umblărețul
  • umblărețu‑
  • umblăreață
  • umblăreața
plural
  • umblăreți
  • umblăreții
  • umblărețe
  • umblărețele
genitiv-dativ singular
  • umblăreț
  • umblărețului
  • umblărețe
  • umblăreței
plural
  • umblăreți
  • umblăreților
  • umblărețe
  • umblărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umblăreț

etimologie:

  • Umbla + sufix -ăreț.
    surse: DEX '09 DEX '98