UMBELIFERĂ, umbelifere, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, ale căror flori sunt dispuse în umbele; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă umbeliferă. – Din fr. ombellifère.

ombeliferă sf vz umbeliferă

umbeliferă [At: NEGRUZZI, S. I, 102 / V: (înv) om~ / Pl: ~re / E: ns cf fr ombellifère] 1 sf (Lpl) Familie de plante erbacee dicotiledonate, ale căror flori sunt dispuse în umbele. 2-3 sfi, a (Șls) (Plantă) care face parte din familia umbelifere (1).

*UMBELIFERĂ (pl. -ere) sf. 1 🌿 Plantă din fam. umbeliferelor ¶ 2 pl. Familie de plante dicotiledoane ale căror flori sînt dispuse în umbele; multe din ele sînt alimentare sau medicinale, ca: pătrunjelul, mărarul, păstărnacul, morcovul, cucuta, etc. [fr. ombellifère].

UMBELIFERĂ, umbelifere, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, ale căror flori sunt dispuse în umbele; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă umbeliferă. – După fr. ombellifère.

OMBELIFERĂ s. f. v. umbeliferă.

UMBELIFERĂ, umbelifere, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, ale căror flori sînt dispuse în umbelă; (la sg.) plantă din această familie. – Variantă: ombeliferă s. f.

OMBELIFERE s.f.pl. v. umbelifere.

UMBELIFERE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Sg. umbeliferă, var. ombelifere s.f.pl. / cf. fr. ombellifères < lat. umbella – umbrelă, ferre – a purta].

UMBELIFERE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate cu flori dispuse în umbele. (< fr. ombellifères)

UMBELIFERĂ ~e f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu flori grupate în formă de umbele (reprezentanți: mărarul, pătrunjelul, morcovul, leușteanul, cucuta etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. ombelliferes

umbelifere n. pl. familie de plante caracterizate prin florile dispuse în umbele.

*umbelifér, -ă adj. (d. umbela și -fer din fructi-fer). Bot. Care are florile în umbelă. F. pl. O familie care are florile așezate în umbrelă, ca: măraru, pătrunjelu, amisonu, baraboĭu, coriandru, alunelele, pucĭoacna, cucuta ș. a.^[1]

umbeliferă s. f., g.-d. art. umbeliferei; pl. umbelifere

umbeliferă s. f., g.-d. art. umbeliferei; pl. umbelifere

umbeliferă s. f., pl. umbelifere

UMBELI- „umbelă, tip de inflorescență”. ◊ L. umbella „umbrelă” > engl. umbelli-, germ. id., it. id. > rom. umbeli-. □ ~fere (v. -fer), s. f. pl., familie de plante erbacee, dicotiledonate, ale căror flori sînt dispuse în umbele; ~flor (v. -flor), adj., cu flori la care pedunculii pornesc toți din același punct; ~form (v. -form), adj., în formă de umbrelă.