2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Adj. Care aparține umanismului (1), care se bazează pe umanism sau promovează umanismul. ♦ Care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine; umanistic. 2. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului (1). 3. S. m. Artist, gânditor care aparține umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii, care studia operele Antichității. 4. S. m. și f. Student sau elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste.

umanist, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 59 / V: (îvr) h~ sm / Pl: ~iști, ~e / E: fr humaniste] 1 smf Reprezentant sau adept al umanismului (1). 2 smf Savant care are cunoștințe aprofundate de limba și literatura greacă și latină. 3 smf (Spc) Cărturar din epoca Renașterii care studia operele Antichității. 4 a Care aparține umanismului (1) Si: umanistic (1). 5-6 a Care se bazează pe umanism (sau promovează umanismul) Si: umanistic (2-3). 7 a Care este de domeniul culturii umane în general sau a celei clasice Si: umanistic (4). 8 a Care se consacră studiului operelor clasice greco-latine. 9 a (Îs) Științe (sau discipline) ~e Științe sau discipline umanistice. 10 a (Îs) Gimnaziu ~ Formă de învățământ umanistic. 11 a Care frecventează secția umanistică. 12 smf (Iuz) Partizan al studiului literaturii clasice și al limbilor greacă și latină în învățământ. 13 smf (Iuz) Profesor care preda studiile clasice (la clasele de umanioare). 14 smf Adept al umanismului (3). 15 a Care aparține umanismului (3). 16 a Care se bazează pe umanism. 17 a Care promovează umanismul.

UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichității. 2. Adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. S. m. și f. Elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste.

UMANÍST1, umaniști, s. m. Adept, partizan al umanismului. În ochii umaniștilor... scapare nu este afară din studiile clasice. ODOBESCU, S. II. 59. ♦ Nume dat savanților din secolele XIV-XVII, care studiau operele antichității.

UMANÍST2, -Ă, umaniști, -ste, adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; care este de domeniul culturii clasice. Studii umaniste.

UMANÍST, -Ă adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. și f. 1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichității. 2. Elev de liceu care urmează secția umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista].

UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste)

UMANÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al umanismului. 2) (în epoca Renașterii) Om de știință preocupat de studierea culturii, literaturii și limbilor clasice. 3) Persoană, pătrunsă de umanism. /<fr. humaniste

UMANÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de umanism; propriu umanismului. Filozof ~. 2) v. UMANISTIC. /<fr. humaniste

umanist m. 1. cel ce predă umanioarele; 2. reprezentant al studiilor clasice, în epoca renașterii.

*umaníst, -ă s. (d. uman). Adept al umanizmuluĭ: Erasm fu un umanist de geniŭ. Adj. Direcțiunea umanistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umaníst adj. m., s. m., pl. umaníști; adj. f., s. f. umanístă, pl. umaníste

umaníst s. m., adj. m., pl. umaníști; f. sg. umanístă, pl. umaníste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMANÍST adj. umanistic. (Cultură ~.)

UMANIST adj. umanistic. (Cultură ~.)

Intrare: umanist (adj.)
umanist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umanist
  • umanistul
  • umanistu‑
  • umanistă
  • umanista
plural
  • umaniști
  • umaniștii
  • umaniste
  • umanistele
genitiv-dativ singular
  • umanist
  • umanistului
  • umaniste
  • umanistei
plural
  • umaniști
  • umaniștilor
  • umaniste
  • umanistelor
vocativ singular
plural
Intrare: umanist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umanist
  • umanistul
  • umanistu‑
plural
  • umaniști
  • umaniștii
genitiv-dativ singular
  • umanist
  • umanistului
plural
  • umaniști
  • umaniștilor
vocativ singular
  • umanistule
  • umaniste
plural
  • umaniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umanist (adj.)

  • 1. adjectiv Care aparține umanismului (1.), care se bazează pe umanism sau promovează umanismul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Studii umaniste.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: umanistic

etimologie:

umanist (persoană) umanistă

  • 1. Adept, partizan al umanismului (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În ochii umaniștilor... scăpare nu este afară din studiile clasice. ODOBESCU, S. II. 59.
      surse: DLRLC
  • 2. substantiv masculin Artist, gânditor care aparține umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii, care studia operele Antichității.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Student sau elev de liceu care urmează învățământul umanistic.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. Persoană, pătrunsă de umanism.
    surse: NODEX

etimologie: