umanist, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 59 / V: (îvr) h~ sm / Pl: ~iști, ~e / E: fr humaniste] 1 smf Reprezentant sau adept al umanismului (1). 2 smf Savant care are cunoștințe aprofundate de limba și literatura greacă și latină. 3 smf (Spc) Cărturar din epoca Renașterii care studia operele Antichității. 4 a Care aparține umanismului (1) Si: umanistic (1). 5-6 a Care se bazează pe umanism (sau promovează umanismul) Si: umanistic (2-3). 7 a Care este de domeniul culturii umane în general sau a celei clasice Si: umanistic (4). 8 a Care se consacră studiului operelor clasice greco-latine. 9 a (Îs) Științe (sau discipline) ~e Științe sau discipline umanistice. 10 a (Îs) Gimnaziu ~ Formă de învățământ umanistic. 11 a Care frecventează secția umanistică. 12 smf (Iuz) Partizan al studiului literaturii clasice și al limbilor greacă și latină în învățământ. 13 smf (Iuz) Profesor care preda studiile clasice (la clasele de umanioare). 14 smf Adept al umanismului (3). 15 a Care aparține umanismului (3). 16 a Care se bazează pe umanism. 17 a Care promovează umanismul.