11 definiții pentru ulucă

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scîndură întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7. Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78. 2. (Mai ales la pl.) Gard făcut din uluci (1). Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84. Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte in goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141. A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87. – Pl. și: uluce (ODOBESCU, S. I 109).

ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci

ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci

ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard.

ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl.

ulucă f. 1. scândură groasă, cu care se închide un loc; 2. gard de uluci: grădina era înconjurată cu uluci de scânduri de stejar GHICA. [Lit. scândură de uluc sau de jghiab].

ulúcă f., pl. ĭ (d. uluc). Vest. Scîndură de gard: mitocancele se uĭtaŭ peste ulucĭ. V. palanc și stobor.

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ [!] se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobór, (Olt. și Munt.) ștachétă. (Gard de ~i.) 2. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, (înv. și reg.) ográdă, stobór, (reg.) tîrcól, (Mold. și Bucov.) zăpláz, (înv.) cupríns. (Și-a ridicat o ~ în jurul curții.)

Intrare: ulucă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ulu uluca
plural uluci ulucile
genitiv-dativ singular uluci ulucii
plural uluci ulucilor
vocativ singular
plural