22 de definiții pentru ultim (cel mult 20 afișate)

Articole pe această temă:

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte.Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte.Ultima oră = rubrică având cele mai noi știri dintr-o gazetă. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care ocupă locul cel din urmă (dintr-o serie, dintr-o succesiune). Într-unul din palatele Kremlinului, cu odăi mici și scunde, găsim apartamentul în care a trăit și a lucrat în ultimii ani ai vieții sale, Vladimir Ilici Lenin. STANCU, U. R. S. S. 66. Cîți oameni... luptă cu entuziasm pînă la ultima suflare, pentru a cuceri o nouă rază de lumină și de dreptate. VLAHUȚĂ, O. A. 434. El muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 40. ◊ Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri culese pînă în momentul punerii gazetei sub tipar. Ultimul drum v. drum (2). Ultimele momente (ale unui om) v. moment (1). În ultimul grad v. grad (II 1). În ultimă instanță v. instanță.Expr. A(-și) juca ultima carte v. carte (II 3).

ÚLTIM, -Ă adj. Cel din urmă. ♦ Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].

ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. ♦ ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. (< lat. ultimus, it. ultimo)

ÚLTIM ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. ~ul număr al revistei. ~ul loc la competiție.~ul preț preț stabilit irevocabil. Până la ~a suflare (sau picătură de sânge) până la sfârșitul vieții. Până la ~ul toți. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaș. 3) Care este cel mai aproape de momentul de față; de curând. ~ele știri.~a oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi știri. /<lat. ultimus, it. ultimo

*últim, -ă adj. (lat. últimus, superlativu d. ultra, dincolo). Cel din urmă (rămas orĭ sosit): ultimu gologan, ultima vorbă. V. penultim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele

últim adj. m., pl. últimi; f. sg. últimă, pl. últime, art. últimele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.

ULTIM adj. 1. final. (Scopul ~; etapa ~.) 2. suprem. (Cu un ~ efort...)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AETERNUM VALE v. SUPREMUM VALE.

LAST, BUT NOT LEAST (engl.) ultimul, dar nu cel de pe urmă – Expresie întâlnită la mai mulți scriitori englezi (Pope, Shakespeare ș.a.). Un fapt menționat la urmă nu este neapărat și cel mai puțin important.

MORS ULTIMA RATIO (lat.) moartea este ultima rațiune – În perspectiva existenței finite, absurditatea socotelilor mărunte apare în adevărata ei lumină.

OMNES VULNERANT ULTIMA NECAT (lat.) toate rănesc, ultima ucide – Inscripție care apare uneori pe cadranele orologiilor. Se referă metaforic la orele vieții.

SUPREMUM VALE (lat.) ultimul rămas-bun – Ovidiu, „Metamorphoseon libri,” X, 62. Act de despărțire dureroasă și definitivă de o ființă apropiată. Variantă: „Aeternum vale”.

ULTIMA FORSAN (lat.) e poate ultima (oră) – Inscripție pe cadranul unor orologii. Clipa prezentă este, poate, ultima pe care o trăiești.

arată toate definițiile

Intrare: ultim
ultim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultim
  • ultimul
  • ultimu‑
  • ultimă
  • ultima
plural
  • ultimi
  • ultimii
  • ultime
  • ultimele
genitiv-dativ singular
  • ultim
  • ultimului
  • ultime
  • ultimei
plural
  • ultimi
  • ultimilor
  • ultime
  • ultimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultim

  • 1. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: final suprem antonime: prim (num.) întâi (num.) 2 exemple
    exemple
    • A sosit ultimul. Ultima carte.
      surse: DEX '09
    • Într-unul din palatele Kremlinului, cu odăi mici și scunde, găsim apartamentul în care a trăit și a lucrat în ultimii ani ai vieții sale, Vladimir Ilici Lenin. STANCU, U. R. S. S. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Ultimul drum (7.).
      surse: DLRLC
    • 1.3. Ultimele momente (9.) (ale unui om).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • El muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 40.
        surse: DLRLC
    • 1.4. În ultimul grad (7.6.).
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.6. Ultimul preț = preț stabilit irevocabil.
      surse: NODEX
    • surse: DLRLC
    • 1.8. expresie Până la ultima suflare (sau picătură de sânge) = până la sfârșitul vieții.
      surse: NODEX un exemplu
      exemple
      • Cîți oameni... luptă cu entuziasm pînă la ultima suflare, pentru a cuceri o nouă rază de lumină și de dreptate. VLAHUȚĂ, O. A. 434.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Până la ultimul = toți.
      surse: NODEX
  • 2. Care rămâne în urmă; care se află în coadă.
    surse: NODEX sinonime: codaș, -ă
  • 3. Care este cel mai aproape de momentul de față; de curând.
    surse: NODEX un exemplu
    exemple
    • Ultimele știri.
      surse: NODEX

etimologie: