3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulmi v vz ulma

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus).Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra).Lat. ulmus.

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus).Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra).Lat. ulmus.

ulm sm [At: (a. 1451) cf D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: ml ulmus] 1 (Șîs ~ de câmp, ~ campestru) Arbore cu scoarța netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și simetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al cămi lemn tare e folosit în rotărie Si: (reg) caragaci, șlean1, ulmac (Ulmus carpinifolia). 2 (Șîs ~ suberos, ~ râios) Arbore cu scoarța ramurilor suberos-aripată și cu frunzele mici, care crește mai ales în pădurile de munte (Ulmus suberosa). 3 (Șîs ~ de munte) Arbore înalt, cu scoarța subțire. 4 (Șîs ~ pedunculat) Velniș (Ulmus laevis). 5 (Șîs ~ de Turkestan) Arborele Ulmus pumila.

ulma [At: BIBLIA (1688), 3802/20 / V: ~mi, (reg) urma (Pzi: 3 urmează), aurma (Pzi: 3 aurmă) / Pzi: ulm, ~mez / E: ns cf adulma] (Îrg) 1 vt(a) A adulmeca (1). 2 vi (Rar; d. oameni) A mirosi. 3 vt (Fig) A presimți.

ULM, ulmi, s. m. Arbore cu scoarța netedă, cu coroana stufoasă, ale cărui frunze au două jumătăți neegale și al cărui lemn este folosit în rotărie (Ulmus). Acolo.. teii cresc amestecați cu falnici jugastri, cu plopi nalți și subțiri, cu anini ușurei, cu ulmi albicioși. ODOBESCU, S. I 147. O tînără pădure de ulmi și de stejari Ascunde-oastea romînă prin junii săi tufari. ALECSANDRI, P. A. 141. Ulmu-mi este verișor, Iar stejarul frățior, Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor; Mi-a dat ulmul roate mici Și măciuci pe la voinici. ȘEZ. XV 137.

ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. A adulmeca. Copoii din bătătură îl ulmară, îl zăriră, îl luară în goană. ODOBESCU, S. III 246. Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o găsea. PĂSCULESCU, L. P. 181. – Prez. ind. și: ulmez.

ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2.

ULM ~i m. Arbore înalt, cu coroana deasă, stufoasă, cu frunze asimetrice la bază și cu flori dispuse în mănunchiuri compacte, al cărui lemn se folosește în industrie. /<lat. ulmus

ulm m. frumos arbore al cărui lemn, dur și solid, se întrebuințează la facerea căruțelor. (Ulmus campestris). [Lat. ULMUS].

ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].

adúlmec și (vechĭ) adúlm, aúlm și úlm, a v. tr. (lat. ad-olmĭcare saŭ rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iaĭ urma mirosind (cum fac cîniĭ ca să descopere vînatu ca să se ferească de vînătorĭ): un cîne care adulmecă putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima îĭ umbla aĭiurea cercetînd, adulmecînd (Rebr, 2,129); hoțu adulmecă mișcarea polițiiĭ. – Și dúlmăc, -ecĭ, -ecă; să -ece (Mold. sud) și ulmesc (Mold. sud): îșĭ unflă nările lupu ca să ulmească stîna, și pornește (VR. 2,204). Mrom. úlmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput și oblicesc 1.

1) ulm m. (lat. ŭlmus, it, sp. pg. olmo, sard. ulmu, pv. oume, fr. orme). Un frumos copac de pădure (ulmus campestris). Scoarța luĭ e astringentă, ĭar lemnu bun de făcut căruțe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULM s. (BOT.) 1. (Ulmus carpinifolia) (înv.) șleau. 2. (Ulmus effusa) velniș, vânj.

ULM s. (BOT.; Ulmus carpinifolia) (înv.) șleau.

arată toate definițiile

Intrare: ulmi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulmi
  • ulmire
  • ulmit
  • ulmitu‑
  • ulmind
  • ulmindu‑
singular plural
  • ulmește
  • ulmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulmesc
(să)
  • ulmesc
  • ulmeam
  • ulmii
  • ulmisem
a II-a (tu)
  • ulmești
(să)
  • ulmești
  • ulmeai
  • ulmiși
  • ulmiseși
a III-a (el, ea)
  • ulmește
(să)
  • ulmească
  • ulmea
  • ulmi
  • ulmise
plural I (noi)
  • ulmim
(să)
  • ulmim
  • ulmeam
  • ulmirăm
  • ulmiserăm
  • ulmisem
a II-a (voi)
  • ulmiți
(să)
  • ulmiți
  • ulmeați
  • ulmirăți
  • ulmiserăți
  • ulmiseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmesc
(să)
  • ulmească
  • ulmeau
  • ulmi
  • ulmiseră
Intrare: ulm
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulm
  • ulmul
  • ulmu‑
plural
  • ulmi
  • ulmii
genitiv-dativ singular
  • ulm
  • ulmului
plural
  • ulmi
  • ulmilor
vocativ singular
plural
Intrare: ulma
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulma
  • ulmare
  • ulmat
  • ulmatu‑
  • ulmând
  • ulmându‑
singular plural
  • ulmă
  • ulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulm
(să)
  • ulm
  • ulmam
  • ulmai
  • ulmasem
a II-a (tu)
  • ulmi
(să)
  • ulmi
  • ulmai
  • ulmași
  • ulmaseși
a III-a (el, ea)
  • ulmă
(să)
  • ulme
  • ulma
  • ulmă
  • ulmase
plural I (noi)
  • ulmăm
(să)
  • ulmăm
  • ulmam
  • ulmarăm
  • ulmaserăm
  • ulmasem
a II-a (voi)
  • ulmați
(să)
  • ulmați
  • ulmați
  • ulmarăți
  • ulmaserăți
  • ulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmă
(să)
  • ulme
  • ulmau
  • ulma
  • ulmaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulma
  • ulmare
  • ulmat
  • ulmatu‑
  • ulmând
  • ulmându‑
singular plural
  • ulmea
  • ulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulmez
(să)
  • ulmez
  • ulmam
  • ulmai
  • ulmasem
a II-a (tu)
  • ulmezi
(să)
  • ulmezi
  • ulmai
  • ulmași
  • ulmaseși
a III-a (el, ea)
  • ulmea
(să)
  • ulmeze
  • ulma
  • ulmă
  • ulmase
plural I (noi)
  • ulmăm
(să)
  • ulmăm
  • ulmam
  • ulmarăm
  • ulmaserăm
  • ulmasem
a II-a (voi)
  • ulmați
(să)
  • ulmați
  • ulmați
  • ulmarăți
  • ulmaserăți
  • ulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmea
(să)
  • ulmeze
  • ulmau
  • ulma
  • ulmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulm effusa Ulmus

  • 1. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: velniș vânj (plantă) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acolo... teii cresc amestecați cu falnici jugastri, cu plopi nalți și subțiri, cu anini ușurei, cu ulmi albicioși. ODOBESCU, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • O tînără pădure de ulmi și de stejari Ascunde-oastea romînă prin junii săi tufari. ALECSANDRI, P. A. 141.
      surse: DLRLC
    • Ulmu-mi este verișor, Iar stejarul frățior, Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor; Mi-a dat ulmul roate mici Și măciuci pe la voinici. ȘEZ. XV 137.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: șleau (copac)
    • 1.2. Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

ulma

etimologie: