ulm sm [At: (a. 1451) cf D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: ml ulmus] 1 (Șîs ~ de câmp, ~ campestru) Arbore cu scoarța netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și simetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al cămi lemn tare e folosit în rotărie Si: (reg) caragaci, șlean¹, ulmac (Ulmus carpinifolia). 2 (Șîs ~ suberos, ~ râios) Arbore cu scoarța ramurilor suberos-aripată și cu frunzele mici, care crește mai ales în pădurile de munte (Ulmus suberosa). 3 (Șîs ~ de munte) Arbore înalt, cu scoarța subțire. 4 (Șîs ~ pedunculat) Velniș (Ulmus laevis). 5 (Șîs ~ de Turkestan) Arborele Ulmus pumila.