7 definiții pentru ulițar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulițar, ~ă smf, a [At: DDRF / Pl: ~i / E: ulița + -ar] (Reg) 1-2 Ulițarnic (1-2).

ULIȚÁR, ulițari, s. m. Haimana, pierde-vară. Eu în cap cum să nu-ți sar, Dacă ești un ulițar. MARIAN, S. 4.

ULIȚÁR, ulițari, s. m. Haimana, pierde-vară. – Din uliță + suf. -ar.

ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULIȚÁR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

ulițar s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: ulițar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițar
  • ulițarul
  • ulițaru‑
plural
  • ulițari
  • ulițarii
genitiv-dativ singular
  • ulițar
  • ulițarului
plural
  • ulițari
  • ulițarilor
vocativ singular
  • ulițarule
  • ulițare
plural
  • ulițarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulițar

etimologie:

  • uliță + sufix -ar.
    surse: DLRM