2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UGUÍT s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. – V. ugui.

UGUÍT s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. – V. ugui.

uguit sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ugui] 1 Gângurit (2). 2 Sunet caracteristic scos de porumbei și turturele.

UGUÍT s. n. Sunetul caracteristic scos de porumbei și de turturele; uguire.

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.

ugui vi [At: CIHAC, II, 143 / V: h~ / E: fo] (D. porumbei, turturele) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a gânguri (3).

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei; a gînguri. O porumbă minunată... Pre al vostru leit pat, Uguind cu bucurie La căpătîi s-a lăsat. TEODORESCU, P. P. 21.

A UGUÍ pers. 3 úguie intranz. (despre porumbei și turturele) A scoate sunete molcome, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „u-gu-gu”; a gurlui; a turui. /Onomat.

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.

uguĭésc v. intr. Teod. Gunguresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uguí (a ~) vb., ind. prez. 3 úguie, imperf. 3 sg. uguiá; conj. prez. 3 să úguie

uguí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. úguie, imperf. 3 sg. uguiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UGUIT s. gîngurire, gîngurit, uguire. (~ porumbeilor.)

UGUI vb. a gînguri. (Turturelele ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă, cf. gunguri, gîgîi și uhu, interj. (imită glasul cucuvelei).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia.

Intrare: uguit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uguit
  • uguitul
  • uguitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • uguit
  • uguitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ugui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ugui
  • uguire
  • uguit
  • uguitu‑
  • uguind
  • uguindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • uguie
(să)
  • uguie
  • uguia
  • ugui
  • uguise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • uguie
(să)
  • uguie
  • uguiau
  • ugui
  • uguiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uguit

etimologie:

  • vezi ugui
    surse: DEX '98 DEX '09

ugui

etimologie: