ugod sn vz ogod

❍UGOD = OGOD.

ogoadă sf vz ogod

ogod [At: COD. VOR. 64/9 / V: (reg) ag~, ~oadă sf, ~ă sf, ovod, ugodă sf, ug~ / Pl: (rar) ~oade, ~uri / E: slv оугодъ] 1 sn (Înv) Plăcere. 2 sn (Înv) Dorință. 3 sf (Îrg; îlav) Pre ~oadă (sau pre ~oada cuiva) Pe placul cuiva. 4 sn (Mun; îe) A fi în ~ul tău (al său etc.) A fi în largul tău, al său etc. 5 sf (Reg; îla) Cu ~oadă Plăcut. 6 av Permis. 7 sn (Trs) Liniște. 8 sn (Trs) Așteptare. 9 sn (Trs; îla) Cu ~ul (sau pre ~) Pe îndelete Si: încet. 10 sn (Reg) Nărav. 11 sn (Reg; îe) A-i căuta (cuiva) ~ul A căuta să-i faci pe plac cuiva. 12 sn Rost.

ogodă sf vz ogod

ovod sn vz ogod

ugodă sf vz ogod

OGOD, ogoade, s. n. (Înv.) Cinste, omenie. – Slav (v. sl. ugodŭ).

ogod n. comoditate, odihnă: păsările erau mai în ogodul lor POP. [Slav. GODŬ, vreme: inițiala poate sub influența analogică a sinonimului odihnă].

1) agód, V. ogod.

ogód n., pl. urĭ (vsl. ugodŭ, id., d. godŭ, timp potrivit, goditi, a face pe plac; bg. ugoda, plăcere, za ugoda, de plăcere, p. a face plăcere. V. godac). Vest. Gust, plac, plăcere: ĭ-am făcut ogodu. Nărav, obiceĭ, fire, rost, rînduĭală, samă, mecanizm: a ști ogodu unuĭ cal, uneĭ mașinĭ; înotatu e ușor cînd îĭ afli ogodu. A căuta ogoduluĭ, a da considerațiune (cinste): ĭ-am căutat ogoduluĭ și nu ĭ-am maĭ zis nimic. Trans. Cu ogodu, încet-încet, fără grabă: a lucra cu ogodu. În ogodu tăŭ, în voĭe, în tihnă, buĭecind: acolo hălăduĭaŭ lupiĭ în ogodu lor. Vechĭ. Pre ogod, pe plac, după cinste, după cuviință: pre ogod dumnezeĭesc (Dos.) – Și agod (Trans.) și ogodă și ogoadă (Vechĭ). A face ogoadă, a face pe plac. V. agodesc.

ogod (-duri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Plăcere, gust. – Var. (înv.) ogoadă, ugod (și der.). Sl. ugodu (Cihac, II, 176). – Der. ogodnic, adj. (înv., agreabil; Trans., iubit, drăguț); ogodi, vb. (Trans., a fi plăcut, a plăcea); ogoditor, adj. (Trans., amator, iubitor); ogodniță, s. f. (înv., gust, plăcere), din sl. ugodinica.

OGOD s. v. apucătură, chef, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, voie, voință, vrere.

ogod s. v. APUCĂTURĂ. CHEF. DEPRINDERE. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. FIRE. GUST. NĂRAV. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. ROST. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

ovod, ovoduri, s.n. – Năvod: „Tot ști rândul vadului / Și ovodu murgului” (Bârlea, 1924: 23). – Et. nec.

ovod, -uri, s.n. – Năvod: „Tot ști rândul vadului / Și ovodu murgului” (Bârlea 1924: 23). – Et. nec.