2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – Cf. ofilit.

UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.

UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Regional) Fără chef, trist, umilit. Vărul logodit Pare ugilit. CORBEA, A. 33. Nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: mămucăi, iacătă-mă-s. CREANGĂ, A. 68.

UGILÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) Care se află într-o stare de spirit apăsătoare. 2) Care manifestă supușenie înjositoare; umilit. /Orig. nec.

ugilit a. și adv. Mold. umilit, tânguitor: începe a mârnăi ugilit printre gard CR. [Origină necunoscută].

ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ugilít (reg.) adj. m., pl. ugilíți; f. ugilítă, pl. ugilíte

ugilít adj. m., pl. ugilíți; f. sg. ugilítă, pl. ugilíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UGILÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit.

ugilit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. OFILIT. PĂLIT. TRECUT. USCAT. VEȘTED. VEȘTEJIT.

UGILÍ vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.

ugili vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.

Intrare: ugilit
ugilit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugilit
  • ugilitul
  • ugilitu‑
  • ugili
  • ugilita
plural
  • ugiliți
  • ugiliții
  • ugilite
  • ugilitele
genitiv-dativ singular
  • ugilit
  • ugilitului
  • ugilite
  • ugilitei
plural
  • ugiliți
  • ugiliților
  • ugilite
  • ugilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ugili
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ugili
  • ugilire
  • ugilit
  • ugilitu‑
  • ugilind
  • ugilindu‑
singular plural
  • ugilește
  • ugiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ugilesc
(să)
  • ugilesc
  • ugileam
  • ugilii
  • ugilisem
a II-a (tu)
  • ugilești
(să)
  • ugilești
  • ugileai
  • ugiliși
  • ugiliseși
a III-a (el, ea)
  • ugilește
(să)
  • ugilească
  • ugilea
  • ugili
  • ugilise
plural I (noi)
  • ugilim
(să)
  • ugilim
  • ugileam
  • ugilirăm
  • ugiliserăm
  • ugilisem
a II-a (voi)
  • ugiliți
(să)
  • ugiliți
  • ugileați
  • ugilirăți
  • ugiliserăți
  • ugiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ugilesc
(să)
  • ugilească
  • ugileau
  • ugili
  • ugiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ugilit

  • 1. regional Fără chef.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: supus (adj.) trist umilit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vărul logodit Pare ugilit. CORBEA, A. 33.
      surse: DLRLC
    • Nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: mămucăi, iacătă-mă-s. CREANGĂ, A. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: