UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid¹. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș.

ucigaș, ~ă [At: VARLAAM, C. 230 / V: (îvr) oc~,^[1] (rar) ~izaș smf / Pl: ~i, ~e / E: ucig (prezentul indicativ al lui ucide) + -aș] 1 smf Persoană care a ucis sau încearcă să ucidă Si: asasin, (înv) ucigător (3). 2 sma (Mun) Animal sălbatic (mai ales lup). 3 sma (Reg; euf; și în imprecații) Diavol (1). 4 sma (Mun; dep) Ucigaie (2). 5 a (Și fig) Ucigător (1).

ucizaș, ~ă smf vz ucigaș

UCIGAȘ I. sm., UCIGAȘĂ (pl. -așe) sf. 1 Care ucide sau a ucis pe cineva, ucigător, omorîtor: să fugă acolo ucigașul, tot cela ce va ucide suflet fără de voie (BIBL.) ¶ 2 🔱 Ⓟ UCIGAȘUL, dracul: închină-te, să fugă Ucigașul (R.-COD.). II. adj. Ucigător, care ucide: armă ~ă; Ⓕ: Și gropițe face’n unghiul ucigașei sale guri (EMIN.).

UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid¹. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. a lui ucide) + suf. -aș.

UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f. Persoană care a ucis sau care a încercat să ucidă pe cineva. V. asasin. Ieși femeia cea sumeață, ucigașa copilului său, în calea soarelui. RETEGANUL, P. IV 6. Cum adică?... un ucigaș poate veni să spuie singur ce-a făcut și lumea îl lasă în pace? CARAGIALE, O. I. 244. Glonțul trecu alăturea... O îmbrîncitură aruncă pe ucigaș pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 21. ◊ (Adjectival) Boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. (Prin exagerare) Cei doi ochi de colo... în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate, precum sînt, nu puteau ei să fie nevinovați? HOGAȘ, H. 81. Îmi spuse... despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gîndește și care-i dă nopți de insomnie și dureri de cap ucigașe. VLAHUȚĂ, O. AL. I 99. Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri. EMINESCU, O. I 159. – Variantă: (rar) ucizaș (HASDEU, I. V. 175) s. m.

UCIGAȘ¹ ~ă (~i, ~e) Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. /a ucide + suf. ~aș

ucigaș a. care ucide: cuțit ucigaș. ║ m. asasin.

ucigáș, -ă s. Care ucide, omorîtor. V. asasin.

ucigaș adj. m., s. m., pl. ucigași; adj. f., s. f. ucigașă, art. ucigașa, pl. ucigașe

ucigaș adj. m., s. m., pl. ucigași; adj. f., s. f. ucigașă, pl. ucigașe

ucigaș s. m., adj. m., pl. ucigași; f. sg. ucigașă, g.-d. art. ucigașei, pl. ucigașe

UCIGAȘ s., adj. 1. s., adj. v. criminal. 2. adj. v. ucigător.

UCIGAȘ s., adj. 1. s., adj. asasin, criminal, omorîtor, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. omorîtor, ucigător, (înv.) pierzător. (Armă ~.)