12 definiții pentru ucaz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz.

UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz.

ucaz sn [At: NECULCE, L. 208 / V: (înv) oc~ / S și: ucas / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: rs указ] (Îvp) 1 Ordin. 2 (Fig) Decizie care nu admite modificări. 3 Autorizație (2).

UCÁZ, ucazuri și (rar) ucaze, s. n. (Învechit și arhaizant) Ordin, decret, ordonanță, hotărîre care trebuie executată fără discuție. Parcă mereu zvîrlea ucazuri, STANCU, D. 7. Se primise de la arhierie un ucaz în care lămurea că: fiii duhovnicilor... să se primească bursieri. CONTEMPORANUL, III 660. Ucazele lui Petru... Din mînă nu le lasă, drept pravăț îi slujesc. NEGRUZZI, S. II 194.

UCÁZ ~uri n. înv. l) Hotărâre adoptată de organul suprem al puterii de stat; decret; ordin. 2) fig. Hotărâre care nu admite nici o contrazicere. /<rus. ukaz, fr. oukase, ukase

ucáz și ocáz n., pl. urĭ (rus. ukáz, d. ukazátĭ, a porunci. V. na- și pri-caz). Vechĭ. Ordin, poruncă (în oaste): Moscaliĭ n’aŭ vrut să saĭe după dînșiĭ zicînd că n’aŭ ucaz (Nec. 2, 109), ocaz să se întoarcă înapoĭ (ib. 404). Azĭ ucaz, neol. după fr. ukase orĭ oukase). Edict al țaruluĭ. Fig. Iron. Ordin autoritar: ucazurile unuĭ șef de bĭuroŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UCÁZ s. v. decret, dispoziție, hotărâre, ordin, ordonanță, poruncă.

ucaz s. v. DECRET. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. ORDONANȚĂ. PORUNCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ucáz (-zuri), s. n.1. Decret al autorității ruse. – 2. Mandat despotic, decizie care nu admite discuție. Rus. ukaz (Tiktin). Sec. XVIII.

Intrare: ucaz
ucaz1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucaz
  • ucazul
  • ucazu‑
plural
  • ucazuri
  • ucazurile
genitiv-dativ singular
  • ucaz
  • ucazului
plural
  • ucazuri
  • ucazurilor
vocativ singular
plural
ucaz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucaz
  • ucazul
  • ucazu‑
plural
  • ucaze
  • ucazele
genitiv-dativ singular
  • ucaz
  • ucazului
plural
  • ucaze
  • ucazelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ucaz

  • 1. învechit popular Hotărâre adoptată de organul suprem al puterii de stat.
    exemple
    • Parcă mereu zvîrlea ucazuri, STANCU, D. 7.
      surse: DLRLC
    • Se primise de la arhierie un ucaz în care lămurea că: fiii duhovnicilor... să se primească bursieri. CONTEMPORANUL, III 660.
      surse: DLRLC
    • Ucazele lui Petru... Din mînă nu le lasă, drept pravăț îi slujesc. NEGRUZZI, S. II 194.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Hotărâre care nu admite discuție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: