3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

ușurel, ~ea, ~i [At: DRLU / V: (reg) ișorea, iuș~ a, ușor~, ușuri a / Pl: ~ei, ~ele / E: ușor4 + ~el, -ea; ușurică css] 1 a Cam ușor4 (1). 2 a Care nu conține greutăți. 3 a (Îe) ~ de (sau la) minte Cu minte puțină. 4 a (Îae) Slab de minte. 5 a Zăpăcit. 6 a (D. soldați) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 7 a (Fig; d. persoane) Care nu are bani Si: lefter. 8 a Care a pierdut toți banii (la un joc de noroc). 9 a (D. hrană, alimente) Puțin consistent Si: sărac. 10 a Lipsit de dificultate. 11 a (Reg; îe) (A fi) ~ de cap (sau la minte) (A fi) ager la minte. 12 a (Îae) (A fi) ușor la minte. 13 a Gingaș (2). 14 a Trecător. 15 a (D. nori) Diafan (1). 16 a Fără dificultate Cf ușor4 (47). 17 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 18 a Care se vindecă ușor. 19 a Simplu. 20 a Neserios. 21 a (D. scriitori; pex d. operele lor) Fără adâncime de gândire. 22 a Fără valoare. 23 a Superficial. 24 a Neprețios. 25 av Fără intensitate Si: ușor4 (76). 26 av (Îe) (Mai) ~ Se spune într-o situație în care nu trebuie să te pripești. 27 av (Îae) Se spune pentru a recomanda liniște, tăcere. 28 s (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A proceda cu blândețe, cu răbdare, cu tact. 29 av Vioi. 30 av Suav. 31 av (Fam; îe) Pe ~ Pe puțin. 32 av (îae) În cel mai bun caz. 33 av (Îe) A fi îmbrăcat ~ A fi îmbrăcat subțire. 34 av Lipsit de profunzime Si: ușor4 (62). 35 av (Reg) Indecent.

UȘURÉL1 adv. Diminutiv al lui ușor1. 1. v. ușor (1). Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41. Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216. Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292. 2. v. ușor (3). Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51. 3. v. ușor (4). Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.

UȘURÉL2, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -le, adj. Diminutiv al lui ușor2. 1. v. ușor (I 1). Scăparăm... toată marfa noastră ce erea mai însemnată și mai ușurică. GORJAN, H. II 70. Am avut o sorioară Ușurică ca o pană. SEVASTOS, C. 212. Că n-eți da o poveară ușurică Ca o peană de rindunică. TEODORESCU, P. P. 180. 2. v. ușor (I 2). ◊ (În expresii glumețe) Ușurel de minte = cu minte puțină, slab de minte. Báthor Cardinalul, ușurel de minte, Pe-un cal alb de spume fuge totnainte. ALECSANDRI, P. III 245. Mîndra mea cea tinerică și de minte ușurică. HODOȘ, P. P. 182. A fi ușurel = a nu avea bani. Bacșișul?... îl întrebă el zîmbind, altădată, acum sînt ușurel, moșule. DEMETRESCU, O. 131. 3. v. ușor (I 3). Ce frumos știi mata să cazi! Totdeauna ai fost ușurică. DELAVRANCEA, O. II 309. Cămilele-aleargă săgeată și ele, În cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145. Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. ◊ (În metafore) Roi de flăcări ușurele, Lucioli scînteietoare Trec în aer. ALECSANDRI, P. III 54. 4. v. ușor (II 1). Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ♦ (Poetic) Gingaș, delicat, diafan. Pe ușă intră, ușurică și luminoasă, jupînița Ilinca. SADOVEANU, O. I 91. Lăsînd... pe luciul apelor Vălurele ușurele. ALECSANDRI, P. P. 136. 5. v. ușor (III 2). De gîndeai că a iubi este lucru ușurel. CONACHI, P. 221. 6. v. ușor (III 3). Cel ce a făcut o asemenea vitejie nu cred eu să fi fost așa de ușurel, încît să nu fi luat vreun semn cu care să-și dovedească fapta. ISPIRESCU, L. 257. ♦ (Despre scriitori, p. ext. despre operele lor) Fără adîncime de gîndire, lipsit de valoare, superficial. Prietenii... cei vechi îl știau drept un ușurel diletant. SADOVEANU, E. 172. Ușureii critici care caută în poezie logica prozaicelor dumnealor fierturi. MACEDONSKI, O. IV 81. ♦ Nepretențios. Publicarea rîndurilor mele ușurele ca prefață la valoroasa d-tale lucrare e o mare onoare pentru mine. CARAGIALE, O. VII 297.

UȘURÉL ~ícă (~éi, ~éle) (diminutiv de la ușor) Cam ușor; destul de ușor. ◊ ~ de minte cu minte puțină; mărginit. /ușor + suf. ~el

ușurel a. și adv. 1. cam ușor; 2. fig. care nu e serios.

ușurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. ușor). Ușor (propriŭ și fig.): sarcină, muncă ușoară. Frivol, neserios, ușuratic; om ușurel. Adv. A judeca ușurel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle

ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. sg. ușurícă/ ușureá, pl. ușuréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘUREL adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

UȘUREL adj. < ușor. 1. – Dima, post. 1649 (Glos); 2. -u, N. (Puc); -ul, Toader (16 A II 186); -ul, Radu (17 B II 440).

Intrare: Ușurel
Ușurel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ușurel
Intrare: ușurel (adj.)
ușurel1 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurel
  • ușurelul
  • ușurelu‑
  • ușurea
  • ușureaua
plural
  • ușurei
  • ușureii
  • ușurele
  • ușurelele
genitiv-dativ singular
  • ușurel
  • ușurelului
  • ușurele
  • ușurelei
plural
  • ușurei
  • ușureilor
  • ușurele
  • ușurelelor
vocativ singular
plural
ușurel2 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurel
  • ușurelul
  • ușurelu‑
  • ușuri
  • ușurica
plural
  • ușurei
  • ușureii
  • ușurele
  • ușurelele
genitiv-dativ singular
  • ușurel
  • ușurelului
  • ușurele
  • ușurelei
plural
  • ușurei
  • ușureilor
  • ușurele
  • ușurelelor
vocativ singular
plural
Intrare: ușurel (adv.)
ușurel3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • ușurel
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ușurel (adj.)

  • 1. Diminutiv al lui ușor (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Cu sensurile pentru ușor (1.).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Scăparăm... toată marfa noastră ce erea mai însemnată și mai ușurică. GORJAN, H. II 70.
        surse: DLRLC
      • Am avut o sorioară Ușurică ca o pană. SEVASTOS, C. 212.
        surse: DLRLC
      • Că n-eți da o poveară ușurică Ca o peană de rindunică. TEODORESCU, P. P. 180.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Cu sensurile pentru ușor (1.6.).
      surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie glumeț Ușurel de minte = cu minte puțină, slab de minte.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Báthor Cardinalul, ușurel de minte, Pe-un cal alb de spume fuge totnainte. ALECSANDRI, P. III 245.
          surse: DLRLC
        • Mîndra mea cea tinerică și de minte ușurică. HODOȘ, P. P. 182.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. expresie glumeț A fi ușurel = a nu avea bani.
        exemple
        • Bacșișul?... îl întrebă el zîmbind, altădată, acum sînt ușurel, moșule. DEMETRESCU, O. 131.
          surse: DLRLC
    • 1.3. Cu sensurile pentru ușor (3.).
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Ce frumos știi mata să cazi! Totdeauna ai fost ușurică. DELAVRANCEA, O. II 309.
        surse: DLRLC
      • Cămilele-aleargă săgeată și ele, În cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145.
        surse: DLRLC
      • Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364.
        surse: DLRLC
      • metaforic Roi de flăcări ușurele, Lucioli scînteietoare Trec în aer. ALECSANDRI, P. III 54.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Cu sensurile pentru ușor (5.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Pe ușă intră, ușurică și luminoasă, jupînița Ilinca. SADOVEANU, O. I 91.
          surse: DLRLC
        • Lăsînd... pe luciul apelor Vălurele ușurele. ALECSANDRI, P. P. 136.
          surse: DLRLC
    • 1.5. Cu sensurile pentru ușor (7.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De gîndeai că a iubi este lucru ușurel. CONACHI, P. 221.
        surse: DLRLC
    • 1.6. Cu sensurile pentru ușor (8.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cel ce a făcut o asemenea vitejie nu cred eu să fi fost așa de ușurel, încît să nu fi luat vreun semn cu care să-și dovedească fapta. ISPIRESCU, L. 257.
        surse: DLRLC
      • 1.6.1. (Despre scriitori, prin extensiune despre operele lor) Fără adâncime de gândire, lipsit de valoare.
        surse: DLRLC sinonime: superficial 2 exemple
        exemple
        • Prietenii... cei vechi îl știau drept un ușurel diletant. SADOVEANU, E. 172.
          surse: DLRLC
        • Ușureii critici care caută în poezie logica prozaicelor dumnealor fierturi. MACEDONSKI, O. IV 81.
          surse: DLRLC
      • surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Publicarea rîndurilor mele ușurele ca prefață la valoroasa d-tale lucrare e o mare onoare pentru mine. CARAGIALE, O. VII 297.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Ușor (1.) + sufix -el, -ea, -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98

ușurel (adv.)

  • 1. Diminutiv al lui ușor (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agale 3 exemple
    exemple
    • Cu sensurile pentru ușor (1.).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41.
        surse: DLRLC
      • Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216.
        surse: DLRLC
      • Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292.
        surse: DLRLC
    • Cu sensul pentru ușor (3.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51.
        surse: DLRLC
    • Cu sensul pentru ușor (4.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ușor (1.) + sufix -el, -ea, -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98