UȘAR, ușari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Dregător însărcinat cu paza porții domnești, cu primirea solilor și introducerea lor la domn. [Var.: ușer s. m.]

ușar sm [At: (a. 1482) DERS / V: ușer / Pl: ~i / E: ușă + -ar] (Înv) 1 Paznic al ușii (1) Si: portar (1). 2 Dregător în Moldova, care primea solii și-i introducea la domnul țării și păzea poarta domnească Si: portar. 3 Funcția de ușar (2). 4 Demnitatea de ușar (2). 5 (îs) ~ mare sau marele ~ sau ~ul cel mare Mai marele peste ușari (1-2).

UȘAR s. m. v. ușer.

ușár m. Cor. Ușer.

UȘER s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar.

ușer sm vz ușar

UȘER... 👉 UȘAR...

UȘER, ușeri, s. m. (În evul mediu) Dregător de curte în Moldova, care avea sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domn; funcție ocupată de acest dregător. [Var.: ușar s. m.] – Ușă + suf. -er.

UȘER, ușeri, s. m. (Învechit) Dregător în Moldova, avînd sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domnul țării. V. portar. Ușerul Amiras înainte de domnia lui Grigore Matei Ghica... nu se cunoștea. IORGA, L. I 468.

ușér m. (d. ușă). Vechĭ. Un boĭer moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ. Azĭ. Ușier (după fr. huissier). Aprod care stă la ușa unuĭ mare funcționar. Servitor care face serviciŭ la cameră și la senat în timpul ședințelor ș. a. V. portar, dorobanț, pedel, planton.

ușar (dregător) s. m., pl. ușari

!ușar (dregător) s. m., pl. ușari

ușer (ist.) s. m., pl. ușeri

UȘAR < subst. ușier. 1. Ușar (LU); -iu (C Ștef). 2. Ușerel, Ursu mold. 1593 (Sd XI 271).

UȘAR s. (IST.) portar. (~ul era însărcinat cu paza curții domnești.)

UȘAR s. v. portar.

UȘAR s. (IST.) portar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.)

ușar s. v. PORTAR.