opțiuni
  • info
14 definiții pentru tăciuna

Explicative DEX

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A arde ceva până când se transformă în tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

tăciuna [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) ~ni / Pzi: ~n~ez / E: tăciune] 1-2 vtr A (se) arde până când se transformă tăciune (1). 3 vr (D. unele plante) A fi atacat de tăciune (10). 4 vi (Reg; îf tăciuni) A se bronza (3).

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A arde (ceva) pe jumătate, pînă se face tăciune. Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Refl. (Despre grîu, porumb, orz) A fi atacat de tăciune. Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206.

A TĂCIUNA ~ez tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune

A SE TĂCIUNA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune

tăciunà v. a strica grânele de tăciune: uneori, porumbul se tăciuna ISP.

tăciuni v vz tăciuna

tăcĭunéz (mă) v. refl. (d. tăcĭune). Mă îmbolnăvesc de tăcĭune: grîŭ tăcĭunat.

Ortografice DOOM

tăciuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. tăciunez, 3 tăciunează; conj. prez. 1 sg. să tăciunez, 3 să tăciuneze

tăciuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tăciunează

tăciuna vb., ind. prez. 3 sg. tăciunează

Sinonime

TĂCIUNA vb. v. carboniza.

tăciuna vb. v. CARBONIZA.

Intrare: tăciuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăciuna
  • tăciunare
  • tăciunat
  • tăciunatu‑
  • tăciunând
  • tăciunându‑
 singular plural
  • tăciunează
  • tăciunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăciunez
 (să)
  • tăciunez
  • tăciunam
  • tăciunai
  • tăciunasem
a II-a (tu)
  • tăciunezi
 (să)
  • tăciunezi
  • tăciunai
  • tăciunași
  • tăciunaseși
a III-a (el, ea)
  • tăciunează
 (să)
  • tăciuneze
  • tăciuna
  • tăciună
  • tăciunase
plural I (noi)
  • tăciunăm
 (să)
  • tăciunăm
  • tăciunam
  • tăciunarăm
  • tăciunaserăm
  • tăciunasem
a II-a (voi)
  • tăciunați
 (să)
  • tăciunați
  • tăciunați
  • tăciunarăți
  • tăciunaserăți
  • tăciunaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăciunează
 (să)
  • tăciuneze
  • tăciunau
  • tăciunară
  • tăciunaseră
tăciuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăciuna, tăciunezverb

popular
  • 1. tranzitiv A arde ceva până când se transformă în tăciune. DEX '09 DLRLC
    sinonime: carboniza
    • format_quote Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
etimologie:
  • tăciune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.