3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toți (pl. lui tot).

TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toți (pl. lui tot).

tus- [At: DEX / E: toți (pll tot)] Element prim de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective.

TUS- Element de compunere pe lîngă cîteva numerale (în special pe lîngă «trei» și «patru») însemnînd «toți», «laolaltă», «împreună». Cînd au fost tustrei laolaltă în casă și s-au privit la lumina lămpii... omul cel de-al doilea a-nțeles. SADOVEANU, O. VIII 191. La noi de jale povestesc A codrilor desișuri Și jale duce Murășul Și duc tustrele Crișuri. GOGA, P. 13. Să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici... S-ajung să mi-i văd cosind pe tuspatru. MIRONESCU, S. A. 38. Cînd treci, bade p-îngă noi Pune clopote la boi Și fă pleasnă de mătasă Și pocnește-n boi tusșasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83.

tus pr. în loc de toți (înaintea numeralelor dela trei în sus): tus-trei, tus-patru.

TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.

TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.

tuș2 s [At: I. NEGRUZZI, S. III, 170 / Pl: ? / E: ger Tusch] (Rar) Scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne.

tuș1 sn [At: M. D. ENC. / V: (îvr) sf / Pl: ~uri / E: ger Tusche, rs тушъ] 1 Cerneală specială, mai ales neagră, rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în litografie, poligrafie etc. 2 (Șîs ~ de China, ~ chinezesc) Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum, folosită la desen. 3 (Pex) Desen executat în tuș1 (2).

țițuș sm, i [At: DLR / V: țuș i / A și: țițuș / Pl: ? / E: mg cicus] (Reg) 1-3 Țițuc (1-3).

TUȘ, tușuri, s. n. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă și folosită la anumite desenuri, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. Pe o parte era portretul ei, desenat cu tuș. BOLINTINEANU, O. 402.

TUȘ s.n. Cerneală neagră, folosită în desene, preparată prin amestecarea negrului de fum cu o soluție de apă de gelatină, de gumă arabică sau alte substanțe. ♦ Desen executat în astfel de cerneală. [< germ. Tusche, cf. rus. tuș].

TUȘ2 s. n. scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne. (< germ. Tusch)

TUȘ1 s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ștampile, poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanță, solidă sau lichidă, obținută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuș)

TUȘ ~uri n. 1) Cerneală specială (mai ales de culoare neagră), rezistentă la apă, folosită pentru desene tehnice și în poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneală. /<germ. Tusche, rus. tuș

tuș n. cerneală de China (= fr. touche).

*tuș n., pl. urĭ (rus. tuši, d. germ. tusche). Un fel de cerneală saŭ văpsea solidă de un negru perfect făcută din funingine. Se făcea odinioară numaĭ în China, și de aceĭa Francejiĭ o numesc encre de Chine, cerneală din China.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tuș s. n., (tipuri) pl. túșuri

arată toate definițiile

Intrare: tus
prefix (I7-P)
  • tus
Intrare: tuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuș
  • tușul
  • tușu‑
plural
  • tușuri
  • tușurile
genitiv-dativ singular
  • tuș
  • tușului
plural
  • tușuri
  • tușurilor
vocativ singular
plural
tușă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușă
  • tușa
plural
  • tușe
  • tușele
genitiv-dativ singular
  • tușe
  • tușei
plural
  • tușe
  • tușelor
vocativ singular
plural
Intrare: țițuș
țițuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tus

  • 1. Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Mergeau tuspatru.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Cînd au fost tustrei laolaltă în casă și s-au privit la lumina lămpii... omul cel de-al doilea a-nțeles. SADOVEANU, O. VIII 191.
      surse: DLRLC
    • La noi de jale povestesc A codrilor desișuri Și jale duce Murășul Și duc tustrele Crișuri. GOGA, P. 13.
      surse: DLRLC
    • Să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici... S-ajung să mi-i văd cosind pe tuspatru. MIRONESCU, S. A. 38.
      surse: DLRLC
    • Cînd treci, bade p-îngă noi Pune clopote la boi Și fă pleasnă de mătasă Și pocnește-n boi tusșasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • toți (pluralul lui tot).
    surse: DEX '09 DEX '98

tuș tușă

  • 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe o parte era portretul ei, desenat cu tuș. BOLINTINEANU, O. 402.
      surse: DLRLC
  • 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Desen executat în tuș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: