15 definiții pentru turnură turniură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.

TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.

turnu sf [At: ALECSANDRI, T. 1385 / V: (înv) -niu~ / Pl: ~ri / E: fr tournure] 1 (Iuz) Ținută a corpului Si: aspect, înfățișare. 2 (Iuz) Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau sub rochie, la spate, mai jos de talie Si: (iuz) turnel1. 3 Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. 4 Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, a unor evenimente etc. Si: cotitură, întorsătură. 5 (Spc) Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.

TURNÚRĂ, turnuri, s. f. 1. Schimbare (neașteptată) în desfășurarea evenimentelor; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care sînt așezate cuvintele într-o frază; aspect. 3. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară la spate, sub rochie, mai jos de talie. Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeași întipărire ca și niște grece din Atena veche, cu turnură. GHEREA, ST. CR. I 321. – Variantă: (3) turniúră (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 296) s. f.

TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure].

TURNÚRĂ s. f. I. 1. înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ◊ întorsătură. 2. fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. (< fr. tournure)

TURNÚRĂ2 ~i f. înv. Pernuță sau bucată de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure

TURNÚRĂ1 ~i f. 1) Schimbare bruscă și neașteptată în desfășurarea evenimentelor; întorsătură. 2) Aspect general al unei evoluții sau al unui fapt. 3) Manieră de gândire, exprimată prin ordinea eșalonării cuvintelor în frază. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure

turnură f. 1. mod de a întoarce, de a prezenta un lucru: a da o turnură originală ideilor sale; 2. modul cum se prezintă lucrurile: această afacere iea o turnură rea; 3. mod de a fi, aparență exterioară: turnură de diplomat AL.; 4. perniță de pus sub jupa unei rochi: turnure din păr de cal (= fr. tournure).

*turnúră f., pl. ĭ (fr. tournure, d. tourner, a înturna, a întoarce). Întorsătură: turnura vorbelor, a frazeĭ, a uneĭ afacerĭ. Aer, aparență, călcătură (Iron.): turnură de diplomat. O pernuță pe care cocoanele, după moda dintre 1868-1890, o purtaŭ încinsă pe supt rochie în partea din apoĭ ca să pară maĭ grase, ceĭa ce azĭ pare adevărat monstruos (Vulg. turnél și turnĭúr).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turnúră s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri

turnúră s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURNÚRĂ s. 1. (fig.) cotitură, întorsătură, (~ neașteptată în desfășurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfățișare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)

TURNU s. 1. (fig.) cotitură, întorsătură. (~ neașteptată în desfășurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfățișare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)

Intrare: turnură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnu
  • turnura
plural
  • turnuri
  • turnurile
genitiv-dativ singular
  • turnuri
  • turnurii
plural
  • turnuri
  • turnurilor
vocativ singular
plural
turniură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turniu
  • turniura
plural
  • turniuri
  • turniurile
genitiv-dativ singular
  • turniuri
  • turniurii
plural
  • turniuri
  • turniurilor
vocativ singular
plural

turnură turniură

  • 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cotitură schimbare întorsătură
  • 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: aspect înfățișare
    • 2.1. prin specializare Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeași întipărire ca și niște grece din Atena veche, cu turnură. GHEREA, ST. CR. I 321.
      surse: DLRLC

etimologie: