turnură sf [At: ALECSANDRI, T. 1385 / V: (înv) -niu~ / Pl: ~ri / E: fr tournure] 1 (Iuz) Ținută a corpului Si: aspect, înfățișare. 2 (Iuz) Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau sub rochie, la spate, mai jos de talie Si: (iuz) turnel¹. 3 Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. 4 Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, a unor evenimente etc. Si: cotitură, întorsătură. 5 (Spc) Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.