12 definiții pentru turnir turner


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURNÍR, turniruri, s. n. Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turnire] – Din germ. Turnier.

turnir sn [At: BĂLCESCU, M. V. 270 / V: (înv) ~ner / Pl: ~e, ~uri / E: ger Turnier] Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii își disputau întâietatea în mânuirea armelor Si: (îvr) turnărie.

TURNÍR, turnire, s. n. Competiție din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turniruri] – Din germ. Turnier.

TURNÍR, turnire, s. n. Serbare în evul mediu, în cursul căreia cavalerii, îmbrăcați cu zale și armuri, se întreceau în lupte cu armele. Se siliră cît putură să facă pe Bathori a-și petrece vremea prin turnire și alte petreceri. BĂLCESCU, O. II 189. – Variantă: turnér (NEGRUZZI, S. I 36) s. n.

TURNÍR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemânarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois].

TURNÍR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. (< germ. Turnier)

TURNÍR ~e n. (în evul mediu) Competiție în cadrul unor sărbători în cursul cărora cavalerii se întreceau în mânuirea armelor. [Pl. și turniruri] /<germ. Turnier

turnir n. serbare militară în evul-mediu, în care cavalerii simulau lupte între dânșii, [Nemț. TURNIER (= fr. tournois)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turnír s. n., pl. turníre/turníruri

Intrare: turnir
turnir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnir
  • turnirul
  • turniru‑
plural
  • turniruri
  • turnirurile
genitiv-dativ singular
  • turnir
  • turnirului
plural
  • turniruri
  • turnirurilor
vocativ singular
plural
turnir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnir
  • turnirul
  • turniru‑
plural
  • turnire
  • turnirele
genitiv-dativ singular
  • turnir
  • turnirului
plural
  • turnire
  • turnirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turner
  • turnerul
plural
  • turnere
  • turnerele
genitiv-dativ singular
  • turner
  • turnerului
plural
  • turnere
  • turnerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turnir turner

  • 1. Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Se siliră cît putură să facă pe Bathori a-și petrece vremea prin turnire și alte petreceri. BĂLCESCU, O. II 189.
      surse: DLRLC
  • 2. sport Concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe.
    surse: MDN '00

etimologie: