turneu sn [At: BARCIANU / V: (îvr) ~ee sf / Pl: ~ee, (îvr) ~ri / E: fr tournée] 1 Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități sau țări, pentra a da o serie de reprezentații. 2 Deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în diverse localități sau țări, pentra a susține o serie de meciuri, de întâlniri. 3 Călătorie oficială pe care o face o personalitate (politică) în diverse localități sau țări, după un program dinainte stabilit. 4 Călătorie întreprinsă de cineva cu intenția de a vizita pe rând mai multe localități sau mai multe persoane.

TURNEU, turnee, s. n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități sau țări, pentru a da o serie de reprezentații după un program dinainte stabilit; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în mai multe localități sau țări, pentru a susține o serie de meciuri, de întîlniri. Teatrul de artă din Moscova se află în turneu. STANCU, U.R.S.S. 112. Întreprinde cu «Baba Hîrca» un mare turneu – nesubvenționat – prin Moldova și prin Muntenia. SADOVEANU, E. 70. Odaia era plină de pernuțe, panglici, flacoane goale de parfum, fotografii de artiști, ilustrate șt suveniruri de băi, recoltate din turneele de vară. C. PETRESCU, C. V. 211. ♦ (În trecut, de obicei ironic) Călătorie oficială pe care o făceau personalitățile (politice) în diverse localități, după un program dinainte stabilit. Domnul avocat... se anunța pe după-amiază... dacă scapă la timp de vizita unui ministru în turneu. C. PETRESCU, R. DR. 204. A întreprins turneul de inspecție, de acuma convins profund că țăranii, văzîndu-l și ascultîndu-l, vor fi atît de sugestionați de autoritatea lui. REBREANU, R. II 85. – Pl. și: turneuri.

TURNEU s.n. 1. Deplasare a unui artist, a unei trupe teatrale, muzicale sau a unei echipe sportive, în diferite localități, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor întîlniri sportive. 2. (Uneori ironic) Călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități, după un program dinainte stabilit. [Pl. -ee, -euri. / < fr. tournée].

TURNEU s. n. 1. deplasare pe un itinerar determinat a unui artist sau a unei trupe de teatru, a unui sportiv ori a unei echipe sportive, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor competiții. 2. călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități sau țări, după un program dinainte stabilit. (< fr. tournée)

TURNEU ~e n. 1) Deplasare a unor artiști pentru reprezentații în altă localitate. 2) Deplasare a sportivilor pentru a participa la diferite competiții. 3) Călătorie oficială a unei persoane cu itinerar prestabilit. ~ de inspecție. /<fr. tournée

turneu n. călătorie în diferite locuri (= fr. tournée)].

*turnéŭ n., pl. eurĭ și eĭe (fr. tournée f.). Raĭtă, călătorie făcută p. a inspecta, p. a da reprezentațiunĭ pin diferite orașe ș. a.: un turneŭ artistic.

turnee sf vz turneu

turneu-fulger s. n. Turneu de foarte scurtă durată ◊ „Un turneu-fulger prin stațiunile de odihnă de la mare sau munte.” Cont. 9 VII 65 p. 4. ◊ „Cunoscutul actor și cântăreț muzical Frank Sinatra [...] efectuează un turneu-fulger prin câteva orașe ale Statelor Unite.” R.l. 24 IV 74 p. 6. ◊ „[...] vom putea efectua un turneu-fulger de pregătire în Antile, Bahamas [...]” Săpt. 28 XII 84 p. 9; v. și Sc. 3 I 74 p. 3, 11 I 77 p. 5 //din turneu + fulger//

turneu-test s. n. Turneu artistic (sportiv) cu valoare de test ◊ „Către fiecare final de stagiune Teatrul «Giulești» întreprinde deplasări în mari centre ale țării cu cele mai reprezentative montări din repertoriul anului. De fapt, e vorba de turnee-test, prilejuind o atentă sondare a opiniilor și preferințelor publicului.” I.B. 24 V 72 p. 2. ◊ „Turnee-test [...] în rugbyul mondial.” Luc. 4 XI 78 p. 7 //din turneu + test//

turneu s. n., art. turneul; pl. turnee

turneu s. n., art. turneul; pl. turnee

turneu s. n., art. turneul; pl. turnee

turneu, pl. turnee

turneu, -neuri.