22 de definiții pentru turiță

Explicative DEX

TURIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din sb. turica.

turiță sf [At: COTEANU, PL. 15 / V: (reg) tar-, ~riuță (A: nct) / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: srb turica] 1 Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpina în patru muchii, acoperită cu ghimpi mici îndoiți, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. Si: (reg) asprișoară, câinii-babei, cornățel, lipici, lipicioasă, scai-mărunt (Galium aparine). 2 (Șîc ~-mare) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene- aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază Si: (reg) asprișoară, boitoreană, buruiană-de-friguri, canipoală, coada-racului, cornățel, dumbravnică, lipici, lipicioasă, măteuță3, scai-mărunt, scăișor, sora-fragilor, turbolie (2), turicioară (Agrimonia eupatoria). 3 (Și îae) Plantă erbacee din familia rozaceelor Si: (reg) turice (Aremonia agrimonoides). 4 (Bot; reg; îc) ~-albă Găinuși (12) (Isopyrum tholictroides). 5 (Bot; reg; îae) Aglică (Filipendula vulgaris). 6 (Mol) Cârligioare (Bidens cernuus). 7 (Bot; reg; șîc ~-mare) Dentiță (Bidens tripartitus). 8 (Bot; Trs) Cununiță (29) (Spiraea ulmifolia). 9 (Bot; Mun) Hațmațuchiul-măgarului (Torilis japonica). 10 (Reg) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele Si: (reg) hașmaciucă (Anthriscus silvestris). 11 (Bot; reg) Hrana-vacii (Spergula arvensis). 12 (Bot; reg) Lipici (Echinospermum lappula). 13 (Bot; Mar; Trs) Neghină (Agrostemma githago).

TURIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

TURIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpina în patru muchii, acoperită cu ghimpi mici îndoiți, cu flori albe sau verzi, cu fructele acoperite cu peri curbați la vîrf; crește prin poieni, margini de păduri și locuri cultivate (Galium aparine). Să-mi fac verde cununiță, Cununiță de turiță Să mai vii badea, bădiță. ȘEZ. II 212. ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunzele păroase pe fața inferioară, cu flori galbene-aurii și cu fructe avînd la bază ghimpi mici; crește prin crînguri și livezi (Agrimonia eupatoria). – Accentuat și: turiță.

TURIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina rigidă, în muchii și cu fructe acoperite cu țepi agățători, care se prind de hainele oamenilor și de blana animalelor. /<sb. turica

turiță f. plantă ce crește prin tufișuri și păduri, se întrebuința înainte spre a vindeca boalele de ficat, azi ca astringent (Agrimonia eupatoria). [Rus. TORIȚA, hrana vacei].

túriță f., pl. e (sîrb. túrica, bg. tórica, rus. torica, id., d. vsl. treti, a călca). 1. O plantă erbacee rozacee cu ghimpĭ micĭ și încîrligațĭ care crește pe marginea drumurilor (agrimónia eupatória). Are proprietățĭ astringente. 2. O plantă erbacee rubicacee numită și asprișoară, cornățel, lipicĭ, lipicioasă și scaĭ mărunt (gallium aparine). Fructele eĭ aŭ ghĭmpĭ și se prind de haĭne, de unde-ĭ vine numele de lipicĭoasă. 3. O plantă cariofilee numită și hrana vaciĭ (spérgula arvensis). 4. O plantă erbacee boraginee care crește pin locurĭ aride (echinospermum láppula). – Și turíță după R. C. 12, 147).

tariță sf vz turiță

turiuță sf vz turiță

ASPRIȘOR1 I. adj. Cam aspru. II. ASPRIȘOARĂ (pl. -șoare) sf. 🌿 = TURIȚĂ1.

CORNĂȚEL sm. 🌿 = TURIȚĂ1 [cornat].

LIPICIOS I. adj. 1 Care se lipește, cleios: zeamă lipicioasă 2 F Cu lipiciu: Ce folos de chip frumos, Dacă nu e ~? (PANN) 3 🩺 Molipsitor, contagios: boala de care mureau soldații cu miile, nu era nici ciumă nici boală lipicioasă (I.-GH.); rîsul e boală lipicioasă, se ia de la unul la altul (BR.-VN.). II. LIPICIOASĂ sf. 🌿 1 Plantă cu tulpina culcată și ramificată, acoperită cu peri aspri și recurbați, cu flori mici albastre-roșietice (Asperugo procumbens) (🖼 2915) 2 Plantă cu tulpina vîscoasă, cu flori roșii rar albe; se cultivă uneori prin grădini ca plantă decorativă (Viscaria vulgaris) (🖼 2916) 3 Plantă cu flori alburii, vîscoase, dispuse cîte trei sau mai multe la vîrful ramurilor (Silene nemoralis) 4 TURIȚĂ [lipi].

LIPICIU (pl. -ciuri) I. sbst. 1 Atracțiune, nuri, ceea ce încîntă, seduce, farmecă: ei nu se puteau deslipi de dînsa, căci și vorba-iși fața îi era cu ~ (ISP.); în fața atîtor lipiciuri și a drăgălașelor sale forme (ISP.); se dă ea pe lîngă mulți ... da, ce face, ce drege, că n’are ~ (DLVR.) 2 🩺 Ⓟ Boală din dragoste care face pe om să lîncezească, să se topească d’a-n-picioarele: unul dintr’înșii zise că-i e teamă să nu dobîndească ~ (ISP.). II. sbst. 🌿1 Plantă cu frunzele păroase, cu flori albastre (Lappula myosotis) (🖼 2917) 2 = TORTEL 3 = TURIȚĂ 1 4 = LIPICIOASĂ 2, 3 5 HOLERĂ 3 [lipi].

Ortografice DOOM

turiță s. f., g.-d. art. turiței; pl. turițe

turiță s. f., g.-d. art. turiței; pl. turițe

turiță s. f., g.-d. art. turiței; pl. turițe

Sinonime

TURIȚĂ s. (BOT.) 1. (Galium aparine) (reg.) asprișoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scaimărunt. 2. turiță-mare (Agrimonia eupatoria) = (reg.) turicioară, coada-racului, scaimărunt.

TURIȚĂ s. (BOT.) 1. (Galium aparine) (reg.) asprișoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scai-mărunt. 2. turiță-mare (Agrimonia eupatoria) = (reg.) turicioară, coada-racului, scai-mărunt.

turiță-albă s. v. GĂINUȘĂ.

Arhaisme și regionalisme

túriță, turițe, s.f. Plantă erbacee cu flori albe sau verzi, acoperite cu peri, care se agață de hainele oamenilor și de lâna oilor (Agrimonia eupatoria L.); buruiană-de-friguri: „Frunză verde de turiță / Am drăguț peste uliță” (Bârlea, 1924, I: 249). ■ (med. pop.) Pentru boli de plămâni. – Din srb. turica (Scriban, DEX, MDA).

turiță, turițe, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori albe sau verzi, acoperite cu peri, care se agață de hainele oamenilor și de lâna oilor (Agrimonia eupatoria L.). Buruiană de friguri. ♦ (med. pop.) Pentru boli de plămâni (Borza, 1968: 12): „Frunză verde de turiță / Am drăguț peste uliță” (Bârlea, 1924, I: 249). – Din srb. turica (Scriban, DEX, MDA).

turiță, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori albe sau verzi, acoperite cu peri, care se agață de hainele oamenilor și de lâna oilor (Agrimonia eupatoria L.). Buruiană de friguri. Se folosește în medicina populară pentru boli de plămâni (Borza 1968: 12): „Frunză verde de turiță / Am drăguț peste uliță” (Bârlea 1924 I: 249). – Din srb. turica (DEX).

Intrare: turiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turiță
  • turița
plural
  • turițe
  • turițele
genitiv-dativ singular
  • turițe
  • turiței
plural
  • turițe
  • turițelor
vocativ singular —
plural —
tariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turiuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turiță, turițesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-mi fac verde cununiță, Cununiță de turiță Să mai vii badea, bădiță. ȘEZ. II 212. DLRLC
    • chat_bubble compus Turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.