turiță, turițe, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori albe sau verzi, acoperite cu peri, care se agață de hainele oamenilor și de lâna oilor (Agrimonia eupatoria L.). Buruiană de friguri. ♦ (med. pop.) Pentru boli de plămâni (Borza, 1968: 12): „Frunză verde de turiță / Am drăguț peste uliță” (Bârlea, 1924, I: 249). – Din srb. turica (Scriban, DEX, MDA).