13 definiții pentru turism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURÍSM, (2) turisme, s. n. 1. Totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (ca petrecerea vacanței sau concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări etc.). 2. Autoturism. – Din fr. tourisme, it. turismo.

TURÍSM, (2) turisme, s. n. 1. Activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere. 2. Autoturism. – Din fr. tourisme, it. turismo.

TURÍSM, (2) turisme, s. n. 1. Activitate cu caracter sportiv, constînd din parcurgerea, pe jos sau cu un vehicul, a unor regiuni (mai îndepărtate) cu peisaje pitorești sau interesante din punct de vedere științific. Turismul capătă în țara noastră un caracter de masă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 229, 2/1. 2. Autoturism. Furgonul cu cai înhămați și cele două camioane regimentare și turismele comandanților așteptau loc de încolonare. SADOVEANU, M. C. 104.

TURÍSM s.n. 1. Sport constând din parcurgerea pe jos sau cu un vehicul a unor regiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție. ♦ Activitate prestatoare de servicii care se ocupă cu organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. 2. Autoturism. [< fr. tourisme, it. turismo].

TURÍSM s. n. 1. sport din parcurgerea pe jos ori cu un vehicul a unor regiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție ◊ activitate prestatoare de servicii privind organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. 2. autoturism. (< fr. tourisme, it. turismo)

TURÍSM ~e n. 1) Gen de sport, constând în parcurgerea pe jos a unor trasee greu de străbătut, în scop recreativ. 2) Călătorie efectuată pe jos sau cu un vehicul, în scopuri recreative sau cognitive. /<fr. tourisme

turism n. gustul de călătorii: turismul e azi foarte răspândit.

*turízm n. (d. turist). Gustu de a face călătoriĭ de plăcere; turizmu e foarte dezvoltat la Englejĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turísm s. n., (automobile) pl. turísme

turísm s. n., (automobile) pl. turísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURÍSM s. 1. drumeție. (Practică ~ul.) 2. v. autoturism. (~ul are caroseria închisă.)

TURISM s. 1. drumeție. (Practică ~.) 2. autoturism. (~ are caroseria închisă.)


Dicționare enciclopedice

Encyclopedic definitions

ORGANIZAȚIA MONDIALĂ DE TURISM (O.M.T.; în engl.: World Tourism Organisation – W.T.O.), organizație internațională interguvernamentală, creată în 1974, cu sediul la Madrid (Spania), în scopul coordonării activității organizațiilor naționale de turism, îmbunătățirii călătoriilor turistice în și între statele membre. Are 139 de state și teritorii autonome (2001) și peste 350 membri afiliați ce reprezintă guverne locale, asociații și companii private din turism, inclusiv aeriene, grupuri hoteliere și turoperatori.

Intrare: turism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turism
  • turismul
  • turismu‑
plural
  • turisme
  • turismele
genitiv-dativ singular
  • turism
  • turismului
plural
  • turisme
  • turismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)