4 intrări
38 de definiții

Explicative DEX

TURA-VURA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TURA-VURA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TU2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn (2). – Din fr. tour.

TU1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TU1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

dura-vura i [At: CREANGĂ, P. 266 / V: dur-vur, durai-vurai, tura-vura / E: fo] Cuvânt care arată îndeplinirea cu greu a unei acțiuni (cu sau după vorbă și alergătură multă).[1] modificată

  1. Lipsește trimiterea de la var. dur-vur LauraGellner

durai-vurai i vz dura-vura

tura-vura [At: CARAGIALE, O. VI, 96 / E: fo] (Pfm) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă o discuție prelungită și inutilă. 3 sn (Îe) Ce mai ~? Ce mai atâta vorbă degeaba?

tu2 sf [At: BL VII, 139 / Pl: ~re / E: fr tour] Piesă în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă (orizontal și vertical) Si: turn (13), (rar) turlă (3).

tu3 sf [At: ALR I, 1036/308 / Pl: ~re / E: fo] (Orn; reg) Turturea (1) (Streptopelia turtur).

tu1 sf [At: BARCIANU / Pl: ~re / E: fr tour] 1 Serviciu succesiv, alternativ. 2 Totalitatea salariaților care muncesc în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează în mai multe schimburi Si: schimb. 3 Interval de timp cât lucrează o tură1 (2) Si: schimb. 4 (Îrg) Tura1 (5).

țurei i [At: GLOSAR REG. / E: ns cf țur] (Reg) Cuvânt cu care se cheamă puii de găină.

TU2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.

TURA-VURA interj. Cuvînt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. ◊ Expr. Ce mai tura-vura = ce mai încoace-încolo, ce mai atîta vorbă degeaba? Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441.

TU1, ture, s. f. 1. Schimb (4). Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. 2. (Rar) Tur1 (1). Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.

TU2, ture, s. f. Piesă la jocul de șah, în formă de turn. Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

TU2 s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn1 (2). [< fr. tour].

TU1 s.f. 1. Rînd, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour].

TU2 s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour)

TU1 s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour)

TURA-: ~-vura interj. (se folosește pentru a reda pălăvrăgeala, vorba lungă și fără rost).Ce mai ~ -vura ce mai vorbă în zadar. /Onomat.

TU2 ~e f. Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mișcată numai în linie dreaptă și în două direcții; turn. /<fr. tour

TU1 ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

durai-vurai int. Mold. tura-vura: în sfârșit, durai-vurai, sara vine CR. [Onomatopee].

tura-vura adv. încoace și încolo: tura-vura se făcu învoeala. [Și dura-vura: onomatopee].

dúra-vúra, dúraĭ-vúraĭ interj. ca și tura-vura, care arată mișcarea lucrurilor și a oamenilor: ce maĭ tura-vura? Sfîrșițĭ treaba! În sfîrșit dura-vura, s’aŭ învoit.

2) *tur n., pl. urĭ (fr. tour, învîrtitură, d. tourner, a întoarce). Învîrtitură, ocol: un tur la vals. Raĭtă, plimbare scurtă. – Pop. tură, pl. e saŭ ĭ.

túra-vúra, V. dura-vura.

Ortografice DOOM

tura-vura interj. (mai ales în: Ce mai ~?!)

tu s. f., g.-d. art. turei; pl. ture

tura-vura interj.

tu s. f., g.-d. art. turei; pl. ture

tura-vura interj.

tu (schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. turei; pl. ture

Etimologice

tur, tură Scriban socotește că tură este o formă populară pentru tur, care e din fr. tour. DLRM explică nediferențiat pe tur și tură prin fr. tour și inserează la tur și expresia tur-retur. Dar aceasta nu există (nici nu poate exista) în franceză, ci e luata din germană (vezi p. 19); turnir șah se regăsește identic (mypa) în rusă și fără îndoială ține de acolo, paralel cu turn, care calciază fr. tour. Rămîne neclar pentru mine tură în expresia a lucra în tură, care de asemenea nu poate fi de origine franceză.

Sinonime

TU s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.)

TU s. turn. (~ la jocul de șah.)

TU s. turn. (~ la jocul de șah.)

TU s. 1. schimb. (Se lucrează în 3 ~.) 2. (FIZ.) tur. (~ periodică a unui corp.) 3. tur. (Fac o ~ prin oraș.)

Intrare: tura-vura
tura-vura interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tura-vura
dura-vura interjecție
compus
  • dura-vura
durai-vurai interjecție
interjecție (I10)
  • durai-vurai
Intrare: tură (piesă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: tură (schimb)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: țurei
țurei interjecție
interjecție (I10)
  • țurei
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tura-vurainterjecție

  • 1. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. DLRLC
    • format_quote Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441. DLRLC
etimologie:

tu, turesubstantiv feminin

  • 1. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: turn
    • format_quote Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335. DLRLC
etimologie:

tu, turesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: schimb
    • format_quote Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. DLRLC
    • 1.1. Intervalul de timp cât lucrează o tură. DEX '09 DEX '98
  • 2. rar Tur. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tur
    • format_quote Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100. DLRLC
  • 3. învechit regional Rișcă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: rișcă
etimologie:

țureiinterjecție

  • 1. regional Cuvânt cu care se cheamă puii de găină. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.