TURĂ², ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn (2). – Din fr. tour.

dura-vura i [At: CREANGĂ, P. 266 / V: dur-vur, durai-vurai, tura-vura / E: fo] Cuvânt care arată îndeplinirea cu greu a unei acțiuni (cu sau după vorbă și alergătură multă).^[1] modificată

durai-vurai i vz dura-vura

tura-vura [At: CARAGIALE, O. VI, 96 / E: fo] (Pfm) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă o discuție prelungită și inutilă. 3 sn (Îe) Ce mai ~? Ce mai atâta vorbă degeaba?

tură² sf [At: BL VII, 139 / Pl: ~re / E: fr tour] Piesă în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă (orizontal și vertical) Si: turn (13), (rar) turlă (3).

tură³ sf [At: ALR I, 1036/308 / Pl: ~re / E: fo] (Orn; reg) Turturea (1) (Streptopelia turtur).

tură¹ sf [At: BARCIANU / Pl: ~re / E: fr tour] 1 Serviciu succesiv, alternativ. 2 Totalitatea salariaților care muncesc în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează în mai multe schimburi Si: schimb. 3 Interval de timp cât lucrează o tură¹ (2) Si: schimb. 4 (Îrg) Tura¹ (5).

țurei i [At: GLOSAR REG. / E: ns cf țur] (Reg) Cuvânt cu care se cheamă puii de găină.

TURĂ², ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.

TURA-VURA interj. Cuvînt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. ◊ Expr. Ce mai tura-vura = ce mai încoace-încolo, ce mai atîta vorbă degeaba? Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441.

TURĂ¹, ture, s. f. 1. Schimb (4). Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. 2. (Rar) Tur¹ (1). Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.

TURĂ², ture, s. f. Piesă la jocul de șah, în formă de turn. Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

TURĂ² s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn¹ (2). [< fr. tour].

TURĂ¹ s.f. 1. Rînd, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour].

TURĂ² s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn¹ (2). (< fr. tour)

TURĂ¹ s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour)

TURA-: ~-vura interj. (se folosește pentru a reda pălăvrăgeala, vorba lungă și fără rost). ◊ Ce mai ~ -vura ce mai vorbă în zadar. /Onomat.

TURĂ² ~e f. Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mișcată numai în linie dreaptă și în două direcții; turn. /<fr. tour

TURĂ¹ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

durai-vurai int. Mold. tura-vura: în sfârșit, durai-vurai, sara vine CR. [Onomatopee].

tura-vura adv. încoace și încolo: tura-vura se făcu învoeala. [Și dura-vura: onomatopee].

dúra-vúra, dúraĭ-vúraĭ interj. ca și tura-vura, care arată mișcarea lucrurilor și a oamenilor: ce maĭ tura-vura? Sfîrșițĭ treaba! În sfîrșit dura-vura, s’aŭ învoit.

2) *tur n., pl. urĭ (fr. tour, învîrtitură, d. tourner, a întoarce). Învîrtitură, ocol: un tur la vals. Raĭtă, plimbare scurtă. – Pop. tură, pl. e saŭ ĭ.

túra-vúra, V. dura-vura.

tura-vura interj. (mai ales în: Ce mai ~?!)

tură s. f., g.-d. art. turei; pl. ture

tura-vura interj.

tură s. f., g.-d. art. turei; pl. ture

tura-vura interj.

tură (schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. turei; pl. ture

tura-vura.

tur, tură Scriban socotește că tură este o formă populară pentru tur, care e din fr. tour. DLRM explică nediferențiat pe tur și tură prin fr. tour și inserează la tur și expresia tur-retur. Dar aceasta nu există (nici nu poate exista) în franceză, ci e luata din germană (vezi p. 19); turnir șah se regăsește identic (mypa) în rusă și fără îndoială ține de acolo, paralel cu turn, care calciază fr. tour. Rămîne neclar pentru mine tură în expresia a lucra în tură, care de asemenea nu poate fi de origine franceză.

TURĂ s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.)

TURĂ s. turn. (~ la jocul de șah.)

TURĂ s. turn. (~ la jocul de șah.)

TURĂ s. 1. schimb. (Se lucrează în 3 ~.) 2. (FIZ.) tur. (~ periodică a unui corp.) 3. tur. (Fac o ~ prin oraș.)