3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turcească f. cafea turcească.

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Turc1. În fundul portului e ancorată o corăbioară turcească. BART, S. M. 49. Alexandru Lăpușneanul... fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești. NEGRUZZI, S. I 137. Deasupra sînt zidiri de case, din care una este împodobită după obiceiul chinezesc și turcesc. GOLESCU, Î. 81. Trei voinici că mi-a sosit... Cu puștile tătărești Și cu pistoale turcești. ȘEZ. I 44. ◊ Cafea turcească = băutură fierbinte, dulce, preparată din boabe de cafea prăjite și măcinate foarte fin. La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui... se pierdură în acea intensivă visătorie care stă cîteodată atît de bine băieților. EMINESCU, N. 35. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spîni și cu zbîrcituri pe față. Omul spîn, cu obraz de babă turcească, rămase afară. C. PETRESCU, R. DR. 22. Față turcească = față încruntată. Azi, intrînd la starițul tău, am făcut o față cătrănită și turcească. EMINESCU, N. 97. ◊ Compuse: bostan-turcesc v. bostan; alune-turcești v. alună; păpușoi- turcesc = varietate de porumb cu știuletele gros avînd multe rînduri de boabe, de culoare albicioasă. Soiurile cele mai cunoscute de popușoi sînt:... turcesc, cu știuletele gros, cu multe rînduri de grăunțe și bobul albicios. PAMFILE, A. R. 68.

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. 1. A renunța la naționalitatea sa, adoptînd limba, obiceiurile și (mai ales) religia turcilor; a deveni turc. Dintr-o împrejurare sau dintr-alta, de voie sau de nevoie, s-a turcit. GHICA, A. 18. Dimitrie s-a dus în Crimeea și s-a turcit. BĂLCESCU, O. I 97. Turcește-te, Iancule, și te dă pe legea noastră. MAT. FOLK. 731. ♦ Tranz. A sili pe cineva să adopte limba, obiceiurile și (mai ales) religia turcilor. Prindeau la tineri și-i duceau în țara lor, unde îi turceau și îi băgau în oastea ianicerilor. ISPIRESCU, M. V. 5. Împăratu-i întreba: – Turcit-ați pe Iancu-vodă? MAT. FOLK. 732. 2. (Familiar) A se ameți de băutură, a se îmbăta. În sara aceea mă cam turcisem eu – nu prea eram obișnuit cu vinul. SADOVEANU, O. I 399.

TURCÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru turci; propriu turcilor. ◊ Cafea ~ească băutură preparată din cafea măcinată fin și fiartă în apă cu zahăr. /turc. + suf. ~esc

A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc

turcesc a. 1. ce provine dela Turci: bani turcești; 2. mahomedan: lasă legea creștinească și te dă’n legea turcească POP.; 3. se zice de o varietate de struguri și de o varietate de porumb cu druga groasă și bobul albicios.║ turcește, adv. 1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, a domni turcește; 2. în limba turcă: a vorbi turcește; 3. fig. și fam. nedeslușit, neînțeles: ca și când le-aș fi grăit turcește AL.

turcì v. a (se) face turc, a primi religiunea mahomedană: mulți creștini s’au turcit.

1) turcésc, -eáscă adj. Al Turcilor, al Turciiĭ: imperiu, steagu turcesc. Musulman. Fig. Arbitrar, despotic, după bunu plac: judecată turcească. S. f. Limba turcească: turceasca nu e grea. Zmeŭ turcesc, turcaleț. Prune turceștĭ, un fel de prune marĭ lungărețe dulcĭ.

2) turcésc v. tr. Prefac în Turc saŭ în musulman. – Și turcífic, a (neol.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști

turcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 să turceáscă

turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști

turcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.

MĂTURĂ-TURCEÁSCĂ s. v. năfurică.

MINTĂ-TURCEÁSCĂ s. v. melisă, roiniță.

TURCÉSC adj. turc, (ir.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.

arată toate definițiile

Intrare: turcească
turcească
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: turcesc
turcesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcesc
  • turcescul
  • turcescu‑
  • turcească
  • turceasca
plural
  • turcești
  • turceștii
  • turcești
  • turceștile
genitiv-dativ singular
  • turcesc
  • turcescului
  • turcești
  • turceștii
plural
  • turcești
  • turceștilor
  • turcești
  • turceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: turci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turci
  • turcire
  • turcit
  • turcitu‑
  • turcind
  • turcindu‑
singular plural
  • turcește
  • turciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turcesc
(să)
  • turcesc
  • turceam
  • turcii
  • turcisem
a II-a (tu)
  • turcești
(să)
  • turcești
  • turceai
  • turciși
  • turciseși
a III-a (el, ea)
  • turcește
(să)
  • turcească
  • turcea
  • turci
  • turcise
plural I (noi)
  • turcim
(să)
  • turcim
  • turceam
  • turcirăm
  • turciserăm
  • turcisem
a II-a (voi)
  • turciți
(să)
  • turciți
  • turceați
  • turcirăți
  • turciserăți
  • turciseți
a III-a (ei, ele)
  • turcesc
(să)
  • turcească
  • turceau
  • turci
  • turciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)