9 definiții pentru turbăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBĂCIÚNE, turbăciuni, s. f. (Înv.) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.

turbăciune sf [At: BELDIMAN, O. 91/16 / V: (îvr) ~bici~, (reg) ~cine / Pl: ~ni / E: turba + ~{ă)ciune] 1 (Înv) Turbare (5). 2 (Reg) Turbă1 (3). 3 (Îrg) Turbare (2). 4 (Pop; ccr) Animal (turbat2 (1) Si: fiară. 5 (Bot; reg; șîc ~a-câinelui) Măselariță (Hyoscyamus niger). 6 (Bot; reg; și îae) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 1 (Bot; reg; și îae) Zârnă (Solanum nigrum).

TURBĂCIÚNE, turbăciuni, s. f. (Rar) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.

TURBĂCIÚNE, turbăciuni, s. f. 1. (Rar) Turbare (1). Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, V. 137. 2. Turbare (2). De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I 11. Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302. Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182.

turbăcĭúne f. (d. a turba saŭ lat. turbátio, -ónis). Turbare. Fam. Iron. Furie: l-a apucat turbăcĭunea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turbăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciúnii; pl. turbăciúni

turbăciúne s. f., g.-d. art. turbăciúnii; pl. turbăciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURBĂCIÚNE s. v. rabie, turbare.

turbăciune s. v. RABIE. TURBARE.

Intrare: turbăciune
turbăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbăciune
  • turbăciunea
plural
  • turbăciuni
  • turbăciunile
genitiv-dativ singular
  • turbăciuni
  • turbăciunii
plural
  • turbăciuni
  • turbăciunilor
vocativ singular
plural

turbăciune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, V. 137.
      surse: DLRLC
    • De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I 11.
      surse: DLRLC
    • Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302.
      surse: DLRLC
    • Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Turba + sufix -ăciune.
    surse: DEX '98 DEX '09