4 intrări
7 definiții
Explicative DEX
TURAN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.
TURAN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turan, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~i, ~e / E: np Turan] 1-2 smf Persoană de origine turcă sau uralo-altaică Si: turanian (1-2). 3-4 smp Popor de origine turcă sau uralo-altaică Si: turanian (3-4). 5-6 a Care aparține turanilor (3-4) Si: turanian (5-6), turanic (1-2). 7-8 a Privitor la turani (3-4) Si: turanian (7-8), turanic (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Turan n. alt nume dat Turkestanului (Turanian).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
turan adj. m., s. m., pl. turani; f. sg. turană, pl. turane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țurán, țuranuri, s.n. (reg.) 1. Stâncă înaltă și prăpăstioasă. 2. Povârniș. ■ (top.) Țurană, stâncă, pădure în Ungureni. (Maram., Bucov.). – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + suf. -an (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țuran, țuranuri, s.f. – (reg.) 1. Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.). 2. Povârniș. ♦ (top.) Țurană, stâncă, pădure în Ungureni (Lăpuș) (Vișovan, 2008). (Maram., Bucov.). – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + suf. -an (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuran, -uri, s.f. – Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.) – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + -an.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
turan, turanisubstantiv masculin turană, turanesubstantiv feminin turan, turanăadjectiv
- 1. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Turan DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.