4 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURÁN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.

TURÁN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.

Turan n. alt nume dat Turkestanului (Turanian).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turán adj. m., s. m., pl. turáni; f. sg. turánă, pl. turáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țurán, țuranuri, s.f. – (reg.) 1. Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.). 2. Povârniș. ♦ (top.) Țurană, stâncă, pădure în Ungureni (Lăpuș) (Vișovan, 2008). (Maram., Bucov.). – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + suf. -an (MDA).

țurán, -uri, s.f. – Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.) – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + -an.

Intrare: Turan
Turan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: turan (adj.)
turan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turan
  • turanul
  • turanu‑
  • tura
  • turana
plural
  • turani
  • turanii
  • turane
  • turanele
genitiv-dativ singular
  • turan
  • turanului
  • turane
  • turanei
plural
  • turani
  • turanilor
  • turane
  • turanelor
vocativ singular
plural
Intrare: turan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turan
  • turanul
  • turanu‑
plural
  • turani
  • turanii
genitiv-dativ singular
  • turan
  • turanului
plural
  • turani
  • turanilor
vocativ singular
plural
Intrare: țuran
țuran
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)