țuran, țuranuri, s.f. – (reg.) 1. Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.). 2. Povârniș. ♦ (top.) Țurană, stâncă, pădure în Ungureni (Lăpuș) (Vișovan, 2008). (Maram., Bucov.). – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + suf. -an (MDA).

țuran, -uri, s.f. – Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.) – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + -an.