4 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn (2). – Din fr. tour.

tu2 sf [At: BL VII, 139 / Pl: ~re / E: fr tour] Piesă în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă (orizontal și vertical) Si: turn (13), (rar) turlă (3).

tu3 sf [At: ALR I, 1036/308 / Pl: ~re / E: fo] (Orn; reg) Turturea (1) (Streptopelia turtur).

tu1 sf [At: BARCIANU / Pl: ~re / E: fr tour] 1 Serviciu succesiv, alternativ. 2 Totalitatea salariaților care muncesc în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează în mai multe schimburi Si: schimb. 3 Interval de timp cât lucrează o tură1 (2) Si: schimb. 4 (Îrg) Tura1 (5).

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Schimb (4). Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. 2. (Rar) Tur1 (1). Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă la jocul de șah, în formă de turn. Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

TÚRĂ1 s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour].

TÚRĂ2 s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn1 (2). [< fr. tour].

TÚRĂ1 s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour)

TÚRĂ2 s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour)

TÚRĂ1 ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

TÚRĂ2 ~e f. Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mișcată numai în linie dreaptă și în două direcții; turn. /<fr. tour

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

dúra-vúra i [At: CREANGĂ, P. 266 / V: dur-vur, dúrai-vúrai, túra-vúra / E: fo] Cuvânt care arată îndeplinirea cu greu a unei acțiuni (cu sau după vorbă și alergătură multă).[1] modificată

  1. Lipsește trimiterea de la var. dur-vur LauraGellner

tura-vura [At: CARAGIALE, O. VI, 96 / E: fo] (Pfm) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă o discuție prelungită și inutilă. 3 sn (Îe) Ce mai ~? Ce mai atâta vorbă degeaba?

TURA-VÚRA interj. Cuvînt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. ◊ Expr. Ce mai tura-vura = ce mai încoace-încolo, ce mai atîta vorbă degeaba? Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441.

arată toate definițiile

Intrare: tură (piesă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: tură (schimb)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: tura (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tura
  • turare
  • turat
  • turatu‑
  • turând
  • turându‑
singular plural
  • turea
  • turați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turez
(să)
  • turez
  • turam
  • turai
  • turasem
a II-a (tu)
  • turezi
(să)
  • turezi
  • turai
  • turași
  • turaseși
a III-a (el, ea)
  • turea
(să)
  • tureze
  • tura
  • tură
  • turase
plural I (noi)
  • turăm
(să)
  • turăm
  • turam
  • turarăm
  • turaserăm
  • turasem
a II-a (voi)
  • turați
(să)
  • turați
  • turați
  • turarăți
  • turaserăți
  • turaseți
a III-a (ei, ele)
  • turea
(să)
  • tureze
  • turau
  • tura
  • turaseră
Intrare: tura-vura
tura-vura interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tura-vura
dura-vura interjecție
compus
  • dura-vura
durai-vurai interjecție
interjecție (I10)
  • durai-vurai
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tură (piesă)

  • 1. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: turn attach_file un exemplu
    exemple
    • Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.
      surse: DLRLC

etimologie:

tură (schimb)

  • 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: schimb attach_file un exemplu
    exemple
    • Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Intervalul de timp cât lucrează o tură.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. rar Tur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tur (mișcare, ciclu) attach_file un exemplu
    exemple
    • Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

tura (vb.)

  • 1. A mări turația unui motor.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • turație
    surse: MDN '00

tura-vura dura-vura durai-vurai

  • 1. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82.
      surse: DLRLC
    • Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119.
      surse: DLRLC

etimologie: