20 de definiții pentru tupeu

din care

Explicative DEX

TUPEU s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.

tupeu sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~et / Pl: (rar) ~ri / E: fr toupet] 1 Îndrăzneală exagerată Si: cutezanță. 2 Impertinență. 3 (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu.

TUPEU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.

TUPEU s. n. Atitudine îndrăzneață; îndrăzneală, cutezanță, obrăznicie.

TUPEU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet].

TUPEU s. n. I. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)

TUPEU ~ ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /<fr. toupet

tupeu n. fig. îndrăzneală, nerușinare (= fr. toupet).

*tupéŭ n., pl. eĭe saŭ ee și eurĭ (fr. toupet, moț, îndrăzneală, d. vfr. toup, top, d. germ. de jos topp, germ. de sus zopf, vîrf, moț. V. cĭuf 1). Impertinență, nesfială: a răspunde cu tupeŭ. V. moțat.

tupet sn vz tupeu

Ortografice DOOM

tupeu s. n., art. tupeul

tupeu s. n., art. tupeul

tupeu s. n., art. tupeul

Etimologice

tupeu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet.

Argou

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu

a o arde cu tupeu expr. (deț.) a fi foarte îndrăzneț

tupeu de bulangiu expr. (deț.) îndrăzneală foarte mare.

Sinonime

TUPEU s. v. obrăznicie.

TUPEU s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de un ~ revoltător.)

Intrare: tupeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tupeu
  • tupeul
  • tupeu‑
plural
  • tupeuri
  • tupeurile
genitiv-dativ singular
  • tupeu
  • tupeului
plural
  • tupeuri
  • tupeurilor
vocativ singular
plural
tupet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tupeu, tupeurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.