18 definiții pentru tupeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUPÉU s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.

tupeu sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~et / Pl: (rar) ~ri / E: fr toupet] 1 Îndrăzneală exagerată Si: cutezanță. 2 Impertinență. 3 (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu.

TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.

TUPÉU s. n. Atitudine îndrăzneață; îndrăzneală, cutezanță, obrăznicie.

TUPÉU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet].

TUPÉU s. n. I. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)

TUPÉU ~ ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /<fr. toupet

tupeu n. fig. îndrăzneală, nerușinare (= fr. toupet).

*tupéŭ n., pl. eĭe saŭ ee și eurĭ (fr. toupet, moț, îndrăzneală, d. vfr. toup, top, d. germ. de jos topp, germ. de sus zopf, vîrf, moț. V. cĭuf 1). Impertinență, nesfială: a răspunde cu tupeŭ. V. moțat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tupéu s. n., art. tupéul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUPÉU s. v. obrăznicie.

TUPEU s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de un ~ revoltător.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tupéu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu

a o arde cu tupeu expr. (deț.) a fi foarte îndrăzneț

tupeu de bulangiu expr. (deț.) îndrăzneală foarte mare.

Intrare: tupeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tupeu
  • tupeul
  • tupeu‑
plural
  • tupeuri
  • tupeurile
genitiv-dativ singular
  • tupeu
  • tupeului
plural
  • tupeuri
  • tupeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tupeu

etimologie: