12 definiții pentru tunet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).

TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).

tunet sn [At: CORESI, EV. 177 / V: (reg) ~năt, ~nit / Pl: ~e, (înv) ~ure, (reg) -uri / E: tuna + -et] 1 Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet) Si: (îvp) tun1 (1), (pop) bubuit, (reg) durăt, durduit, durduitură, huruială. 2 (Îla) De ~ Puternic. 3 (Rar) Trăsnet (1). 4 (Pan) Zgomot puternic, răsunător Si: bubuitură, (reg) tunătură. 5 (Pan) Gălăgie mare Si: vacarm, vuiet.

TÚNET, tunete, s. n. 1. Bubuit care însoțește fulgerul sau urmează după el și care este provocat de descărcările electrice din atmosferă. O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74. Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193. Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ (Rar) Trăsnet. E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190. Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102. 2. Fig. Zgomot puternic. Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184. Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132. Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99.

TÚNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoțește fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et

tunet n. sgomot prelungit ce s’aude îndată după fulger. [Derivat din vechiu-rom. tun, tunet (după analogia lui sunet)].

túnet n., pl. e (d. a tuna, după sunet). Bubuitura fulgeruluĭ, huĭetu care s’aude după ce scapără în norĭ: tunete și fulgere. Fig. Tunete de aplauze.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÚNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e și trăsnete.)

TÚNET s. v. trăsnet, trăsnitură.

TUNET s. (MET.) (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~te și trăsnete.)

Intrare: tunet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunet
  • tunetul
  • tunetu‑
plural
  • tunete
  • tunetele
genitiv-dativ singular
  • tunet
  • tunetului
plural
  • tunete
  • tunetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tunet

  • 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: durăt tun attach_file 4 exemple
    exemple
    • O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243.
      surse: DLRLC
    • Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74.
      surse: DLRLC
    • Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193.
      surse: DLRLC
    • Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190.
        surse: DLRLC
      • Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Zgomot puternic, răsunător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184.
      surse: DLRLC
    • Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109.
      surse: DLRLC
    • El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132.
      surse: DLRLC
    • Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: