17 definiții pentru tumoare tumoră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.

TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.

TUMOÁRE, tumori, s. f. Excrescență pe un țesut, cauzată de dezvoltarea anormală a celulelor. Este vorba de o tumoare canceroasă formată în mucoasa gurii. PARHON, O. A. I 153. Tumorile cele mari prezintă o mare diferență de consistență și de degenerare între ele. BABEȘ, O. A. I 453.

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

TUMOÁRE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor)

TUMOÁRE ~óri f. med. Țesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris

*tumoáre f., pl. orĭ (lat. tumor). Med. Unflătură mórbidă, bolfă. V. chist, motîlcă, gîlcă.

TUMÓRĂ s. f. v. tumoare.

TUMÓRĂ s.f. v. tumoare.

TUMOR(I)- elem. „tumoare, umflătură”. (< fr. tumor/i/, cf. lat. tumor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tumoáre/tumóră s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri

tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă v. cancer.

TUMOARE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă = cancer, neoplasm, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) șui, (înv.) schir.

Intrare: tumoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumoare
  • tumoarea
plural
  • tumori
  • tumorile
genitiv-dativ singular
  • tumori
  • tumorii
plural
  • tumori
  • tumorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumo
  • tumora
plural
  • tumori
  • tumorile
genitiv-dativ singular
  • tumori
  • tumorii
plural
  • tumori
  • tumorilor
vocativ singular
plural