9 definiții pentru tulburiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TULBURIU, -IE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburiu, -ie adj.] – Tulbure + suf. -iu.
TULBURIU, -IE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburiu, -ie adj.] – Tulbure + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tulburiu, ~ie a [At: BASSARABESCU / V: (înv) turb~ / Pl: ~ii / E: tulbure + -iu] (Rar) 1-4 Cam tulbure (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TULBURIU, -IE, tulburii, adj. (Rar; și în forma turburiu) Cam tulbure, tulburos. Sus, cerul turburiu, cum e cerul ades pe mare. BASSARABESCU, la TDRG. – Variantă: turburiu, -ie adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TULBURIU ~e (~i) Care este tulbure; întunecat. /tulbure + suf. ~iu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURBURIU, -IE adj. v. tulburiu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBURIU, -IE adj. v. tulburiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURBURIU, -IE adj. v. tulburiu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turburiu, ~ie a vz tulburiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tulburiu (rar) adj. m., f. tulburie; pl. m. și f. tulburii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tulburiu (rar) adj. m., f. tulburie; pl. m. și f. tulburii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tulburiu adj. m., f. tulburie; pl. m. și f. tulburii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tulburiu, tulburieadjectiv
-
- Sus, cerul turburiu, cum e cerul ades pe mare. BASSARABESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Tulbure + sufix -iu. DEX '98 DEX '09