8 definiții pentru tulburiu turburiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBURÍU, -ÍE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburíu, -íe adj.] – Tulbure + suf. -iu.

TULBURÍU, -ÍE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburíu, -íe adj.] – Tulbure + suf. -iu.

tulburiu, ~ie a [At: BASSARABESCU / V: (înv) turb~ / Pl: ~ii / E: tulbure + -iu] (Rar) 1-4 Cam tulbure (1-4).

TULBURÍU, -ÍE, tulburii, adj. (Rar; și în forma turburiu) Cam tulbure, tulburos. Sus, cerul turburiu, cum e cerul ades pe mare. BASSARABESCU, la TDRG. – Variantă: turburíu, -íe adj.

TULBURÍU ~e (~i) Care este tulbure; întunecat. /tulbure + suf. ~iu

TURBURÍU, -ÍE adj. v. tulburiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tulburíu (rar) adj. m., f. tulburíe; pl. m. și f. tulburíi

tulburíu adj. m., f. tulburíe; pl. m. și f. tulburíi

Intrare: tulburiu
tulburiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburiu
  • tulburiul
  • tulburiu‑
  • tulburie
  • tulburia
plural
  • tulburii
  • tulburiii
  • tulburii
  • tulburiile
genitiv-dativ singular
  • tulburiu
  • tulburiului
  • tulburii
  • tulburiei
plural
  • tulburii
  • tulburiilor
  • tulburii
  • tulburiilor
vocativ singular
plural
turburiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburiu
  • turburiul
  • turburiu‑
  • turburie
  • turburia
plural
  • turburii
  • turburiii
  • turburii
  • turburiile
genitiv-dativ singular
  • turburiu
  • turburiului
  • turburii
  • turburiei
plural
  • turburii
  • turburiilor
  • turburii
  • turburiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulburiu turburiu

etimologie:

  • Tulbure + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09