2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUFECCÍ s. m. v. tufecciu.

TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.

TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.

tufecci-bașa sm [At: (a. 1761) ap. ȘIO II2,124 / V: (înv) tufigi-~ / S și: ~eccibașa / Pl: ~le / E: tc tüfekçi bași] (Înv) Comandantul gărzii domnești în timpul domniilor fanariote.

tufecciu sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 257 / V: (înv) ~ecci, ~fic~, ~figiu, ~fingiu / Pl: ~ii / E: tc tüfekçi] (Înv) 1 Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. 2-4 Armurier (2-4).

TUFECCÍBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.

TUFECCÍU, tufeccii, s. m. (Turcism învechit) 1. Mercenar pușcaș în garda domnească a țărilor romînești, în epoca fanariotă. Dinaintea unui rînd de odăi numai cu un rînd, tufecciii, arnăuții și satîrașii își curățau armele șuierînd printre dinți cîte o arie albaneză. FILIMON, C. 58. 2. Reparator sau fabricant de arme; armurier. Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din Măcin, Pe Ghemiș îl fereca. ALECSANDRI, P. P. 131.

TUFECCÍU ~i m. (în perioada domniilor fanariote) Lefegiu din garda domnească. /<turc. tüfekçi

tufeccibașa m. od. șeful gardei domnești: aveam odaie în Curtea domnească alături cu odaia lui tufeccibașa GHICA. [Turc. TÜFEKČI BAȘY, ofițer de gardă care la vânătoare prezenta Sultanului pușca].

tufecciu m. 1. od. numele lefegiilor gardei domnești (după pușca ce purtau): Caragea pierduse doi cârcserdari și un tufecciu loviți de gloanțele Jianului GHICA; 2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace și șușanele): tufecciul din Măcin POP. [Turc. TÜFEKČI, pușcaș, oștean (din TÜFEK, pușcă)].

tufeccíŭ m. (turc. tüfenkçi, armurier, pușcaș, d. tüfenk, pop. tüfek, pușcă). Vechĭ. Ral. Armurier. Pușcaș (lefegiŭ din garda domnească). Tufecci-bașá m. (turc. tüfenkçi-bașy), șefu gărziĭ domneștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tufecciu (înv.) s. m., art. tufecciul; pl. tufeccii, art. tufecciii (desp. -ci-ii)

tufecciu s. m., art. tufecciul; pl. tufeccii, art. tufecciii (-ci-ii)

tufeccíu s. m., art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (sil. -ci-ii)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tufeccíu (-íi), s. m.1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv.Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tufeccibáșa s.m. (înv.) 1. ofițer de gardă care prezenta sultanului pușca la vânătoare. 2. șeful gărzii domnești.

Intrare: tufecci-bașa
tufecci-bașa substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufecci-bașa
  • tufecci-bașaua
plural
  • tufecci-bașale
  • tufecci-bașalele
genitiv-dativ singular
  • tufecci-bașale
  • tufecci-bașalei
plural
  • tufecci-bașale
  • tufecci-bașalelor
vocativ singular
plural
tufeccibașa substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufeccibașa
  • tufeccibașaua
plural
  • tufeccibașale
  • tufeccibașalele
genitiv-dativ singular
  • tufeccibașale
  • tufeccibașalei
plural
  • tufeccibașale
  • tufeccibașalelor
vocativ singular
plural
Intrare: tufecciu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufecciu
  • tufecciul
  • tufecciu‑
plural
  • tufeccii
  • tufecciii
genitiv-dativ singular
  • tufecciu
  • tufecciului
plural
  • tufeccii
  • tufecciilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M95)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufecci
  • tufecciul
  • tufecciu‑
plural
  • tufecci
  • tufeccii
  • tufecciii
genitiv-dativ singular
  • tufecci
  • tufecciului
plural
  • tufecci
  • tufeccii
  • tufecciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tufecci-bașa, tufecci-bașalesubstantiv masculin

  • 1. turcism (învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. DLRLC
    • format_quote Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. DLRLC
    • format_quote Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. GHICA, S. A. 34. DLRLC

tufecciu, tufecciisubstantiv masculin

  • 1. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dinaintea unui rînd de odăi numai cu un rînd, tufecciii, arnăuții și satîrașii își curățau armele șuierînd printre dinți cîte o arie albaneză. FILIMON, C. 58. DLRLC
  • 2. Reparator sau fabricant de arme. DLRLC
    sinonime: armurier
    • format_quote Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din Măcin, Pe Ghemiș îl fereca. ALECSANDRI, P. P. 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.