12 definiții pentru tufecciu tufecci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.

TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.

TUFECCÍU, tufeccii, s. m. (Turcism învechit) 1. Mercenar pușcaș în garda domnească a țărilor romînești, în epoca fanariotă. Dinaintea unui rînd de odăi numai cu un rînd, tufecciii, arnăuții și satîrașii își curățau armele șuierînd printre dinți cîte o arie albaneză. FILIMON, C. 58. 2. Reparator sau fabricant de arme; armurier. Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din Măcin, Pe Ghemiș îl fereca. ALECSANDRI, P. P. 131.

TUFECCÍU ~i m. (în perioada domniilor fanariote) Lefegiu din garda domnească. /<turc. tüfekçi

tufecciu m. 1. od. numele lefegiilor gardei domnești (după pușca ce purtau): Caragea pierduse doi cârcserdari și un tufecciu loviți de gloanțele Jianului GHICA; 2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace și șușanele): tufecciul din Măcin POP. [Turc. TÜFEKČI, pușcaș, oștean (din TÜFEK, pușcă)].

tufeccíŭ m. (turc. tüfenkçi, armurier, pușcaș, d. tüfenk, pop. tüfek, pușcă). Vechĭ. Ral. Armurier. Pușcaș (lefegiŭ din garda domnească). Tufecci-bașá m. (turc. tüfenkçi-bașy), șefu gărziĭ domneștĭ.

TUFECCÍ s. m. v. tufecciu.

TUFECCÍBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tufeccíu s. m., art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (-ci-ii)

tufeccíu s. m., art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (sil. -ci-ii)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUFECCÍU s. v. armurier.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tufeccíu (-íi), s. m.1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv.Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași.

Intrare: tufecciu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufecciu
  • tufecciul
  • tufecciu‑
plural
  • tufeccii
  • tufecciii
genitiv-dativ singular
  • tufecciu
  • tufecciului
plural
  • tufeccii
  • tufecciilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M95)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufecci
  • tufecciul
  • tufecciu‑
plural
  • tufecci
  • tufeccii
  • tufecciii
genitiv-dativ singular
  • tufecci
  • tufecciului
plural
  • tufecci
  • tufeccii
  • tufecciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)