11 definiții pentru tufar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan (2). – Tufă + suf. -ar.

TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan (2). – Tufă + suf. -ar.

tufar sm [At: BUDAI-DELEANU, T. 275 / V: (reg) stuhar / Pl: ~i, (rar) ~e sn / E: tufă + -ar] 1 Arbore cu ramuri dese, crescute direct de la rădăcină, în formă de tufă (1) Si: (pop) tufan (1). 2 (Îvr) Copac tânăr. 3 (Reg; fig) Tufan (9). 4 (Reg) Tufiș. 5 (Bot; reg) Spălăcioasă (Senecio vernalis).

TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese, crescute de la rădăcină, avînd aspectul unei tufe. Călăreții se vedeau sărind de prin tufari. GALACTION, O. I 50. O dureau șalele... plecîndu-se atîta pe la rădăcinile celor tufari, după mlădițe fragede. CREANGĂ, P. 316. Trei iepuri sprinteni, vînați de doi ogari, Tăiatu-mi-au cărarea ieșind de prin tufari. ALECSANDRI, T. II 297. – Pl. și: (n.) tufare (CONTEMPORANUL, III 782).

TUFÁR ~i m. Orice arbore de talie mică cu ramuri dese, care cresc de la baza tulpinii. /tufă + suf. ~ar

tufar m. arbust: păduri de tufari AL. [V. tufă].

tufár m. (d. tufă). Copăcel în creștere: pădurĭ de tufarĭ. Tufiș întins: scoborîrăm pin tufar și ajunserăm în vale, în poala păduriĭ (NPl. Ceaur, 68). – În nord și stuhar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUFÁR s. (reg.) tufan. (~ul este nume generic pentru arborii stufoși.)

TUFAR s. (reg.) tufan. (~ este nume generic pentru arborii stufoși.)

Intrare: tufar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufar
  • tufarul
  • tufaru‑
plural
  • tufari
  • tufarii
genitiv-dativ singular
  • tufar
  • tufarului
plural
  • tufari
  • tufarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tufar

  • 1. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tufan attach_file 3 exemple
    exemple
    • Călăreții se vedeau sărind de prin tufari. GALACTION, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • O dureau șalele... plecîndu-se atîta pe la rădăcinile celor tufari, după mlădițe fragede. CREANGĂ, P. 316.
      surse: DLRLC
    • Trei iepuri sprinteni, vînați de doi ogari, Tăiatu-mi-au cărarea ieșind de prin tufari. ALECSANDRI, T. II 297.
      surse: DLRLC
  • comentariu neutru Plural și: tufare.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Tufă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98