4 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ciuca v vz țuca

tucăț sn vz tuhăt

tufăt sn vz tuhăt

tuhăt sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 198 / V: (reg) tucăț, tufăt / Pl: ? / E: ger Tuchet] (Ban) Plapumă groasă umplută cu fulgi Si: pilotă.

țuca vtrr [At: KLEIN, D. 444 / V: ciu~ / Pzi: țuc / E: țuc1] (Reg) 1-2 A (se) săruta.

țucat[1] sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: țuca] (Reg) Sărutare. corectat(ă)

  1. În original, tipărit: țucat1, fără însă să existe un cuvânt țucat2 — LauraGellner

❍ȚUCA (țuc) vb. tr. și refl. Ⓟ Trans. Băn. Oaș. A (se) pupa, a (se) săruta: Buze moi și subțirele, Hai să ne țucăm cu ele! (IK.-BRS.) [țoc!].

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.

A ȚUCA țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc

A SE ȚUCA mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc

țuc, a -á v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup.

Ortografice DOOM

țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 2 sg. țuci, 3 țucă; conj. prez. 1 sg. să țuc, 3 să țuce

țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țucă

țuca vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țucă

Sinonime

ȚUCA vb. v. săruta.

ȚUCAT s. v. sărut, sărutare, sărutat.

țuca vb. v. SĂRUTA.

țucat s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.

Arhaisme și regionalisme

tuhăt s.n. (reg.) plapumă groasă, cu fulgi; pilotă.

țucá, țuc, v.t.r. A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țucát, -ă, țucați, -te, adj., s.n. 1. Sărut. 2. Sărutat. – Din țuca.

țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut”.

Intrare: tuhăt
tuhăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tucăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țuca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuca
  • țucare
  • țucat
  • țucatu‑
  • țucând
  • țucându‑
singular plural
  • țucă
  • țucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuc
(să)
  • țuc
  • țucam
  • țucai
  • țucasem
a II-a (tu)
  • țuci
(să)
  • țuci
  • țucai
  • țucași
  • țucaseși
a III-a (el, ea)
  • țucă
(să)
  • țuce
  • țuca
  • țucă
  • țucase
plural I (noi)
  • țucăm
(să)
  • țucăm
  • țucam
  • țucarăm
  • țucaserăm
  • țucasem
a II-a (voi)
  • țucați
(să)
  • țucați
  • țucați
  • țucarăți
  • țucaserăți
  • țucaseți
a III-a (ei, ele)
  • țucă
(să)
  • țuce
  • țucau
  • țucară
  • țucaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuca
  • ciucare
  • ciucat
  • ciucatu‑
  • ciucând
  • ciucându‑
singular plural
  • ciucă
  • ciucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuc
(să)
  • ciuc
  • ciucam
  • ciucai
  • ciucasem
a II-a (tu)
  • ciuci
(să)
  • ciuci
  • ciucai
  • ciucași
  • ciucaseși
a III-a (el, ea)
  • ciucă
(să)
  • ciuce
  • ciuca
  • ciucă
  • ciucase
plural I (noi)
  • ciucăm
(să)
  • ciucăm
  • ciucam
  • ciucarăm
  • ciucaserăm
  • ciucasem
a II-a (voi)
  • ciucați
(să)
  • ciucați
  • ciucați
  • ciucarăți
  • ciucaserăți
  • ciucaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciucă
(să)
  • ciuce
  • ciucau
  • ciucară
  • ciucaseră
Intrare: țucat (part.)
țucat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucat
  • țucatul
  • țucatu‑
  • țucată
  • țucata
plural
  • țucați
  • țucații
  • țucate
  • țucatele
genitiv-dativ singular
  • țucat
  • țucatului
  • țucate
  • țucatei
plural
  • țucați
  • țucaților
  • țucate
  • țucatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țucat (sărut)
țucat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucat
  • țucatul
  • țucatu‑
plural
  • țucaturi
  • țucaturile
genitiv-dativ singular
  • țucat
  • țucatului
plural
  • țucaturi
  • țucaturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuca, țucverb

  • 1. regional A (se) săruta. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476. DLRLC
    • format_quote Buze moi și subțirele, Hai să ne țucăm cu ele! (IK.-BRS.) CADE
etimologie:
  • țoc DEX '09 CADE DEX '98 NODEX

țucat, țucaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • țuca MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.