3 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile subțiri, de culoare galbenă. – Din germ. Zucker[bohne].

ciuca v vz țuca

țuca vtrr [At: KLEIN, D. 444 / V: ciu~ / Pzi: țuc / E: țuc1] (Reg) 1-2 A (se) săruta.

țucăr2, ~ă [At: DDRF / V: țucheră / Pl: ~i, ~e / E: ger Zucker(bohne)] 1-2 sf, a (Șîs fasole ~ă) (Varietate de fasole) cu păstăile subțiri și galbene și cu gust dulceag (Phaseolus vulgaris). 3 a (Îs) Mazăre ~ă Varietate de mazăre cultivată pentru păstăile verzi. 4 a (Îs) Ardei ~ Varietate de ardei de culoare albicioasă, cărnoși și dulci la gust. 5 a (Îas) Varietate de ardei lung, folosit de obicei la murături. 6 a (Reg; îs) Sfietcă ~ă, sfleche țuchere[1] Sfeclă furajeră. 7 a (Reg; îs) Pere ~e Numele unui soi de pere nedefinit mai îndeaproape. corectat(ă)

  1. În original: sfiecă și sflieche, variante neconsemnate în definiția pentru sfeclă. — cata

țucheră a vz țucăr2

❍ȚUCA (țuc) vb. tr. și refl. Ⓟ Trans. Băn. Oaș. A (se) pupa, a (se) săruta: Buze moi și subțirele, Hai să ne țucăm cu ele! (IK.-BRS.) [țoc!].

ȚUCĂRĂ sf. 🌿 Fasole ~ 👉 FASOLE1 [germ. Zucker(bohne)].

ȚUCĂRĂ adj. (În sintagma) Fasole țucără = varietate de fasole cu păstăile subțiri și galbene. – Din germ. Zucker[bohne].

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.

ȚUCĂRĂ adj. f. (Numai în expr.) Fasole țucără = soi de fasole, cu păstăile subțiri și de culoare galbenă.

A SE ȚUCA mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc

A ȚUCA țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc

ȚUCĂRĂ adj.: Fasole ~ varietate de fasole cu păstăi galbene și boabe mărunte, zaharoase. /<germ. Zucker[bohne]

țucără f. soiu de fasole dulci. [Nemț. ZUCKER, zahăr, printr’un intermediar săsesc].

țuc, a -á v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup.

țúcără adj. f. (germ. zucker-bohne, „fasole dulce ca zahăru”). Olt. Fasole țucără, fasole de un gust dulceag.

Ortografice DOOM

țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 2 sg. țuci, 3 țucă; conj. prez. 1 sg. să țuc, 3 să țuce

!țucăr adj. m. (ardei ~), pl. țucări; f. țucără (fasole ~), pl. țucăre

țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țucă

țucără adj. f.

țuca vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țucă

țucără adj. f.

Etimologice

țucăr (-ră), adj. – Se zice despre o varietate de fasole. Germ. Zucker. Uneori se folosește invariabil: fasole țucăr.

Sinonime

ȚUCA vb. v. săruta.

țuca vb. v. SĂRUTA.

Arhaisme și regionalisme

țucá, țuc, v.t.r. A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut”.

Intrare: țuca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuca
  • țucare
  • țucat
  • țucatu‑
  • țucând
  • țucându‑
singular plural
  • țucă
  • țucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuc
(să)
  • țuc
  • țucam
  • țucai
  • țucasem
a II-a (tu)
  • țuci
(să)
  • țuci
  • țucai
  • țucași
  • țucaseși
a III-a (el, ea)
  • țucă
(să)
  • țuce
  • țuca
  • țucă
  • țucase
plural I (noi)
  • țucăm
(să)
  • țucăm
  • țucam
  • țucarăm
  • țucaserăm
  • țucasem
a II-a (voi)
  • țucați
(să)
  • țucați
  • țucați
  • țucarăți
  • țucaserăți
  • țucaseți
a III-a (ei, ele)
  • țucă
(să)
  • țuce
  • țucau
  • țucară
  • țucaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuca
  • ciucare
  • ciucat
  • ciucatu‑
  • ciucând
  • ciucându‑
singular plural
  • ciucă
  • ciucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuc
(să)
  • ciuc
  • ciucam
  • ciucai
  • ciucasem
a II-a (tu)
  • ciuci
(să)
  • ciuci
  • ciucai
  • ciucași
  • ciucaseși
a III-a (el, ea)
  • ciucă
(să)
  • ciuce
  • ciuca
  • ciucă
  • ciucase
plural I (noi)
  • ciucăm
(să)
  • ciucăm
  • ciucam
  • ciucarăm
  • ciucaserăm
  • ciucasem
a II-a (voi)
  • ciucați
(să)
  • ciucați
  • ciucați
  • ciucarăți
  • ciucaserăți
  • ciucaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciucă
(să)
  • ciuce
  • ciucau
  • ciucară
  • ciucaseră
Intrare: țucăr (adj.)
țucăr1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucăr
  • țucărul
  • țucăru‑
  • țucără
  • țucăra
plural
  • țucări
  • țucării
  • țucăre
  • țucărele
genitiv-dativ singular
  • țucăr
  • țucărului
  • țucăre
  • țucărei
plural
  • țucări
  • țucărilor
  • țucăre
  • țucărelor
vocativ singular — —
plural — —
țucheră adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucheră
  • țuchera
plural
  • țuchere
  • țucherele
genitiv-dativ singular
  • țuchere
  • țucherei
plural
  • țuchere
  • țucherelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țucără
adjectiv feminin (AF999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucără
—
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuca, țucverb

  • 1. regional A (se) săruta. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476. DLRLC
    • format_quote Buze moi și subțirele, Hai să ne țucăm cu ele! (IK.-BRS.) CADE
etimologie:
  • țoc DEX '09 CADE DEX '98 NODEX

țucăr, țucărăadjectiv

  • 1. (în) sintagmă (și) substantivat feminin (Fasole țucără) = (Varietate de fasole) cu păstăile subțiri și galbene și cu gust dulceag (Phaseolus vulgaris). MDA2
  • 2. (în) sintagmă Mazăre țucără = varietate de mazăre cultivată pentru păstăile verzi. MDA2
  • 3. (în) sintagmă Ardei țucăr = varietate de ardei de culoare albicioasă, cărnoși și dulci la gust. MDA2
  • 4. (în) sintagmă Ardei țucăr = varietate de ardei lung, folosit de obicei la murături. MDA2
  • 5. regional (în) sintagmă Sfietcă țucără, sfleche țuchere = sfeclă furajeră. MDA2
  • 6. regional (în) sintagmă Pere țucăre = numele unui soi de pere nedefinit mai îndeaproape. MDA2
etimologie:

țucărăadjectiv feminin

  • chat_bubble (în) sintagmă Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile subțiri, de culoare galbenă. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.