10 definiții pentru tubulatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUBULATÚRĂ, tubulaturi, s. f. Ansamblu de țevi care comunică între ele sau care fac parte dintr-un sistem tehnic. – Din it. tubulatura.

TUBULATÚRĂ, tubulaturi, s. f. Ansamblu de țevi care comunică între ele sau care fac parte dintr-un sistem tehnic. – Din it. tubulatura.

tubulatu sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~bl~ / Pl: ~ri / E: ger Tabulatur, fr tablature] 1 Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor, al cifrelor și al altor semne, care se folosea în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice, indicând poziția degetelor executantului. 2 Enumerare a părților din care este alcătuit un instrument muzical, așezată la începutul unei metode de învățare a instrumentului respectiv. 3 Sistemul de reguli referitoare la arta maeștrilor-cântăreți din sec. XV-XVI.

tubulatu sf [At: NOM. PROF. 29 / Pl: ~ri / E: fr tubulature, it tubulatura] Ansamblu de țevi care comunică între ele sau care fac parte dintr-un sistem tehnic2.

TUBULATÚRĂ, tubulaturi, s. f. Rețea de țevi care comunică între ele.

TUBULATÚRĂ s.f. Rețea de țevi care comunică între ele. [Cf. it. tubulatura].

TUBULATÚRĂ s. f. rețea de țevi care comunică între ele. (< it. tubulatura)

TUBULATÚRĂ ~e f. Rețea de țevi comunicante în componența unui sistem tehnic. /<fr. tubulature


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tubulatúră s. f., g.-d. art. tubulatúrii; pl. tubulatúri

tubulatúră s. f., g.-d. art. tubulatúrii; pl. tubulatúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TUBULATURA DELTAPLANULUI rețea de țevi care formează structura unei aripi delta.

Intrare: tubulatură
tubulatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubulatu
  • tubulatura
plural
  • tubulaturi
  • tubulaturile
genitiv-dativ singular
  • tubulaturi
  • tubulaturii
plural
  • tubulaturi
  • tubulaturilor
vocativ singular
plural

tubulatură

  • 1. Ansamblu de țevi care comunică între ele sau care fac parte dintr-un sistem tehnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: