tubulatură sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~bl~ / Pl: ~ri / E: ger Tabulatur, fr tablature] 1 Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor, al cifrelor și al altor semne, care se folosea în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice, indicând poziția degetelor executantului. 2 Enumerare a părților din care este alcătuit un instrument muzical, așezată la începutul unei metode de învățare a instrumentului respectiv. 3 Sistemul de reguli referitoare la arta maeștrilor-cântăreți din sec. XV-XVI.