TRUSOU, trusouri, s. n. Lenjerie de corp, de pat etc. confecționată pentru o fată (în vederea căsătoriei); rufăria unui nou-născut. – Din fr. trousseau.

trusou sn [At: COSTINESCU / V: (fer) târsău / Pl: ~ri / E: fr trousseau] 1 Rufărie de corp, de pat, de masă etc., confecționată mai ales pentru o fată (în vederea căsătoriei). 2 Rufărie pregătită pentru un nou-născut.

TRUSOU, trusouri, s. n. Rufărie de corp, de pat, de masă etc. confecționată pentru o fată (în vederea căsătoriei); rufăria unui nou-născut. – Din fr. trousseau.

TRUSOU, trusouri, s. n. Totalitatea obiectelor de rufărie și de îmbrăcăminte confecționate pentru o fată care se căsătorește. Pe lîngă trusoul de nuntă aveau și o mașină de cusut. PAS, Z. I 241.

TRUSOU s.n. Lenjerie de corp și de pat (făcută mai ales pentru o fată care se mărită); rufăria unui nou-născut. [< fr. trousseau].

TRUSOU s. n. lenjerie de corp și de pat (pentru o fată de măritat) ◊ rufăria unui nou-născut. (< fr. trousseau)

TRUSOU ~ri n. 1) Lenjerie pregătită pentru măritișul unei fete. 2) Totalitate a rufelor necesare unui nou-născut. /<fr. trousseau

trusou n. hainele și rufele ce se dau unei fete la măritiș (= fr. trousseau).

*trusóŭ n., pl. urĭ (fr. trousseau). Haĭnele, rufele și lucrurile de gospodărie (farfuriĭ, oale) care se daŭ uneĭ fete la măritat saŭ unuĭ elev pus în internat.

târsău² sn vz trusou

trusou s. n., art. trusoul; pl. trusouri

trusou s. n., art. trusoul; pl. trusouri

trusou s. n., art. trusoul; pl. trusouri

trusou

trusou, -uri.