11 definiții pentru truism

TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

truísm s. n., pl. truísme

TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.

TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme

*truízm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adevărat). Adevăr banal care nu merită să maĭ fie spus, loc comun. V. axiomă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

truísm s. n., pl. truísme

truism s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM.

Intrare: truism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truism
  • truismul
  • truismu‑
plural
  • truisme
  • truismele
genitiv-dativ singular
  • truism
  • truismului
plural
  • truisme
  • truismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)