TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

truísm s. n., pl. truísme

TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.

TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme

truism n. adevăr banal.

*truízm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adevărat). Adevăr banal care nu merită să maĭ fie spus, loc comun. V. axiomă.

truísm s. n., pl. truísme

truism s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM.