11 definiții pentru truism
TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.
TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
truísm s. n., pl. truísme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
truism n. adevăr banal.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*truízm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adevărat). Adevăr banal care nu merită să maĭ fie spus, loc comun. V. axiomă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
truísm s. n., pl. truísme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
truism s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |