TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

truísm s. n., pl. truísme

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

truísm s. n., pl. truísme

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

truism n. adevăr banal.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*truízm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adevărat). Adevăr banal care nu merită să maĭ fie spus, loc comun. V. axiomă.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink