11 definiții pentru truism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme

*truízm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adevărat). Adevăr banal care nu merită să maĭ fie spus, loc comun. V. axiomă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

truísm s. n., pl. truísme

truísm s. n., pl. truísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.

truism s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM.

Intrare: truism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truism
  • truismul
  • truismu‑
plural
  • truisme
  • truismele
genitiv-dativ singular
  • truism
  • truismului
plural
  • truisme
  • truismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)