10 definiții pentru „truism”   declinări

TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

truísm s. n., pl. truísme

truísm s. n., pl. truísme

TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.

TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme

*truízm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adevărat). Adevăr banal care nu merită să maĭ fie spus, loc comun. V. axiomă.