13 definiții pentru prozaism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.

prozaism sn [At: I. GOLESCU, C. / S și: ~izm / Pl: (rar) ~e / E: fr prosaïsme] 1 Însușire de a fi prozaic (3). 2 Ceea ce este prozaic (5). 3 (Pex) Banalitate (2). 4 (Pex) Vulgaritate.

PROZAÍSM s. n. Lipsă de elemente poetice într-o operă literară; platitudine, banalitate.

PROZAÍSM s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron. -za-ism. / < fr. prosaïsme, it. prosaismo].

PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme)

PROZAÍSM n. 1) Caracter prozaic. 2) Prezență în poezie a elementelor prozaice; lipsă de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme

prozaism n. 1. lipsă de idei înalte; 2. banalitate: prozaismul vieții.

*prozaízm n. (prozaic; fr. prosaïsme). Caracteru prozaic: o vĭață de un prozaism dureros.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROZAISM s. banalitate, platitudine, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus un ~.)

Intrare: prozaism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozaism
  • prozaismul
  • prozaismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prozaism
  • prozaismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prozaismsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.