11 definiții pentru trudnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ◊ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.

trudnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. (prefață) 4/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv троудьнъ] (Pop) 1 a Care cere mult efort fizic sau intelectual Si: epuizant, extenuant, obositor, (îvr) trudelnic, (înv) trudos (1). 2-3 smf, a Trudit (4-5). 4-5 a Trudit (3, 7). 6 a Chinuitor (1).

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. (Pop.) Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -e, adj. Care cere multă trudă, pretinde o deosebită încordare fizică sau intelectuală; obositor, extenuant, epuizant. Pe cît era de trudnică viața lui de neguțător, pe atîta de bine îi sporeau cîștigurile. SADOVEANU, D. P. 92. Se ivește pe cîmpia întinsă cîte un foc depărtat și împrejuru-i chipurile obosite a vreo cîtorva plugari, ce-și pregătesc cina, prin care vor sfîrși trudnica lor zi de muncă. ODOBESCU, S. I 24. ◊ (Adverbial) Nu băgam samă la cărăușii care se tîrîiau trudnic pe un drum desfundat. SADOVEANU, O. VIII 74. ♦ Care exprimă oboseală, trudă. Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. (Adverbial) Ai dreptate, Alexa, murmură Potcoavă trudnic. SADOVEANU, N. P. 23. S-au desfăcut într-un umblet liniștit și s-a văzut că amîndoi suflă trudnic. id. ib. 200. ♦ Chinuitor. Deci frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri, i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat) Muncitor. De acei coconi moștenitori nu s-a mai auzit. Au trăit pînă ce-au isprăvit osînza pămîntului de la Dropii, amestecată cu lacrimile și sîngele trudnicilor. SADOVEANU, M. C. 21.

TRÚDNIC ~că (~ci, ~ce) Care cere multă trudă; făcut cu un mare efort. Muncă ~că. /<sl. trudinu

trudnic a. care trudește, ostenitor: vieață trudnică. [Slav. TRŬDĬNIKŬ, laborios].

trúdnic, -ă adj. (vsl. trŭdĭnikŭ, nenorocit, trudĭnŭ, ostenit). Rar. Ostenitor, chinuit, plin de trudă: vĭață trudnică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trudnic adj. m., pl. trudnici; f. trudnică, pl. trudnice

trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. sg. trúdnică, pl. trúdnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUDNIC adj. epuizant, extenuant, istovitor, obositor, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Intrare: trudnic
trudnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trudnic
  • trudnicul
  • trudnicu‑
  • trudnică
  • trudnica
plural
  • trudnici
  • trudnicii
  • trudnice
  • trudnicele
genitiv-dativ singular
  • trudnic
  • trudnicului
  • trudnice
  • trudnicei
plural
  • trudnici
  • trudnicilor
  • trudnice
  • trudnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trudnic, trudnicăadjectiv

  • 1. popular Care cere multă trudă; foarte obositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe cît era de trudnică viața lui de neguțător, pe atîta de bine îi sporeau cîștigurile. SADOVEANU, D. P. 92. DLRLC
    • format_quote Se ivește pe cîmpia întinsă cîte un foc depărtat și împrejuru-i chipurile obosite a vreo cîtorva plugari, ce-și pregătesc cina, prin care vor sfîrși trudnica lor zi de muncă. ODOBESCU, S. I 24. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Nu băgam samă la cărăușii care se tîrîiau trudnic pe un drum desfundat. SADOVEANU, O. VIII 74. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă, trădează o mare oboseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Ai dreptate, Alexa, murmură Potcoavă trudnic. SADOVEANU, N. P. 23. DLRLC
      • format_quote S-au desfăcut într-un umblet liniștit și s-a văzut că amîndoi suflă trudnic. SADOVEANU, N. P. 200. DLRLC
    • 1.2. Chinuitor. DLRLC
      sinonime: chinuitor
      • format_quote Deci frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri, i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. DLRLC
    • 1.3. (și) substantivat Muncitor. DLRLC
      sinonime: muncitor
      • format_quote De acei coconi moștenitori nu s-a mai auzit. Au trăit pînă ce-au isprăvit osînza pămîntului de la Dropii, amestecată cu lacrimile și sîngele trudnicilor. SADOVEANU, M. C. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.