11 definiții pentru trudnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ◊ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.

trudnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. (prefață) 4/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv троудьнъ] (Pop) 1 a Care cere mult efort fizic sau intelectual Si: epuizant, extenuant, obositor, (îvr) trudelnic, (înv) trudos (1). 2-3 smf, a Trudit (4-5). 4-5 a Trudit (3, 7). 6 a Chinuitor (1).

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. (Pop.) Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -e, adj. Care cere multă trudă, pretinde o deosebită încordare fizică sau intelectuală; obositor, extenuant, epuizant. Pe cît era de trudnică viața lui de neguțător, pe atîta de bine îi sporeau cîștigurile. SADOVEANU, D. P. 92. Se ivește pe cîmpia întinsă cîte un foc depărtat și împrejuru-i chipurile obosite a vreo cîtorva plugari, ce-și pregătesc cina, prin care vor sfîrși trudnica lor zi de muncă. ODOBESCU, S. I 24. ◊ (Adverbial) Nu băgam samă la cărăușii care se tîrîiau trudnic pe un drum desfundat. SADOVEANU, O. VIII 74. ♦ Care exprimă oboseală, trudă. Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. (Adverbial) Ai dreptate, Alexa, murmură Potcoavă trudnic. SADOVEANU, N. P. 23. S-au desfăcut într-un umblet liniștit și s-a văzut că amîndoi suflă trudnic. id. ib. 200. ♦ Chinuitor. Deci frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri, i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat) Muncitor. De acei coconi moștenitori nu s-a mai auzit. Au trăit pînă ce-au isprăvit osînza pămîntului de la Dropii, amestecată cu lacrimile și sîngele trudnicilor. SADOVEANU, M. C. 21.

TRÚDNIC ~că (~ci, ~ce) Care cere multă trudă; făcut cu un mare efort. Muncă ~că. /<sl. trudinu

trudnic a. care trudește, ostenitor: vieață trudnică. [Slav. TRŬDĬNIKŬ, laborios].

trúdnic, -ă adj. (vsl. trŭdĭnikŭ, nenorocit, trudĭnŭ, ostenit). Rar. Ostenitor, chinuit, plin de trudă: vĭață trudnică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. trúdnică, pl. trúdnice

trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. sg. trúdnică, pl. trúdnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÚDNIC adj. v. extenuant.

TRUDNIC adj. epuizant, extenuant, istovitor, obositor, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Intrare: trudnic
trudnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trudnic
  • trudnicul
  • trudnicu‑
  • trudnică
  • trudnica
plural
  • trudnici
  • trudnicii
  • trudnice
  • trudnicele
genitiv-dativ singular
  • trudnic
  • trudnicului
  • trudnice
  • trudnicei
plural
  • trudnici
  • trudnicilor
  • trudnice
  • trudnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)