troașă sf vz troș

troș sm [At: SCRIBAN, D. / V: (înv) truș, ~oașă sf / Pl: ~i / E: ns cf troacă] (Mun) Încălțăminte veche și uzată.

truș¹ sm vz troș

troáșă, V. troș.

troș și truș m. (cp. cu it. Bormio, troš, cizmuliță. V. trocagĭ). Munt. Încălțăminte proastă. Papuc făcut dintr’o gheată veche. – Și troașă: o femeĭe cu niște troașe de ghete venea pe drum (Adev. Lit. 10 Fb. 1929, 2, 2). V. canva.

truș, V. troș.

Tros, fiul regelui troian Erichthonius și urmaș al lui Dardanus. S-a căsătorit cu Callirhoë și a avut mai mulți copii: pe Assaracus, Cleopatra, Ganymedes și Ilus. De la el întreaga țară a primit numele de Troas, iar cetatea de scaun – Troia (v. și Ilus).

TROȘ, moșn., olt. (16 B VI 337; AO X 128); Troșan (17 A I 8).

troș, troși, s.m. (reg.) încălțăminte, pantofi de proastă calitate.