troș sm [At: SCRIBAN, D. / V: (înv) truș, ~oașă sf / Pl: ~i / E: ns cf troacă] (Mun) Încălțăminte veche și uzată.

troș și truș m. (cp. cu it. Bormio, troš, cizmuliță. V. trocagĭ). Munt. Încălțăminte proastă. Papuc făcut dintr’o gheată veche. – Și troașă: o femeĭe cu niște troașe de ghete venea pe drum (Adev. Lit. 10 Fb. 1929, 2, 2). V. canva.

troașă sf vz troș

truș¹ sm vz troș

troáșă, V. troș.

truș, V. troș.

troș, troși, s.m. (reg.) încălțăminte, pantofi de proastă calitate.